Honoriu Bănescu, de la Partidul Naţional Liberal, contra Armand Călinescu de la Partidul Naţional Ţărănesc

Luni, 11 Iunie 2018 13:30

# Peste 6.000.000 lei cheltuiţi fără acte justificative!

Partidul Naţional Liberal reprezentat de figura emblematică a lui Ionel Brătianu, decedat în 1927, pierde în 1928 alegerile naţionale după o perioadă lungă de timp la conducerea ţării, în favoarea Partidului Naţional Ţărănesc condus de Iuliu Maniu şi argeşeanul Ion Mihalache.
În acest context, în judeţul Argeş este numit prefect în 1928 piteşteanul Armand Călinescu[1], cu domiciliul pe atunci în Piteşti, în bulevardul Elisabeta, nr. 38. Cu ocazia şedinţei de la 1 iunie 1929 a Consiliului Judeţean Argeş, se afirma că nou numitul prefect, a găsit în urma unei anchete nereguli cu privire la modul în care au fost cheltuiţi în trecut banii publici: „Cu prilejul anchetei cerute de prefect la serviciul contabilităţei şi făcută acum de dl. inspector general Ştefănescu, s-au găsit peste 6.000.000 lei cheltuiţi fără acte justificative. Şi cum să nu fie mare dezordinea când chiar oameni ca fostul prefect Bănescu şi fostul subprefect Păunescu au cheltuit primul de 250.000 lei şi al doilea de 160.000 lei, fără a avea grijă să prezinte acte justificative”[2]. Inclusiv într-un ziar local din Piteşti se arată că la Prefectură s-a practicat sistemul „fondurilor secrete”: „Şi ceea ce este mai trist, este că de multe ori aceste sume cheltuite fără paza formelor legale, proveneau din diferite subvenţii, pe care din oficiu delegaţia permanentă le impunea în bugetele bietelor comune. Şi nu sunt mici aceste sume cheltuite fără acte justificative”[3]. Trebuie menţionat că aceste „verificări” în actele contabile ale prefecturii se făceau într-o perioadă care a coincis pe plan naţional cu probleme grave economice cauzate de marea criză economică mondială dintre 1929-1933.  
Prefectul ţărănist Armand Călinescu, la recomandarea Inspectoratului General Administrativ şi a Ministerului de Interne, îi trimite o adresă fostului prefect liberal şi avocat Honoriu Bănescu[4], domiciliat în Piteşti, pe strada Brătianu, nr. 35, cu următorul conţinut: „Cu onoare vi se face cunoscut că ni s-a depus de către Administraţia Financiară de Argeş, ordinele de plată mai jos notate emise pe numele dv. la care nu aţi anexat actele cu care urma a justifica întrebuinţarea sumelor în scopul ce vi s-a dat. În consecinţă, vă rugăm să binevoiţi ca de urgenţă să ne depuneţi actele în chestiune spre a fi ataşate de noi la ordinele de plată urmând a fi înaintate Înaltei Curţi de Conturi ordinul de plată nr. 63/1924 în sumă de lei 115.017”[5]. Sumele de bani la care se face referire în adresă s-au dat comunelor din judeţul Argeş, imediat după primul război mondial, pentru a fi folosite la construirea unor localuri de şcoală sau reconstrucţia celor afectate în urma războiului.
În loc să dea lămuriri impuse de această adresă, fostul prefect, dă următorul răspuns reprodus textual: „Această adresă trimisă mie, după ce v-aţi permis ca în Consiliul Judeţean să faceţi insinuaţiuni incalificabile pe contul meu, îmi apare ca o încercare stângace prin care căutaţi a vă legitima uşuratica procedare. Lipsa de loialitate v-a determinat a face simple insinuaţiuni, fără a îndrăzni să riscaţi afirmaţiuni categorice care v-ar fi putut duce înaintea justiţiei pentru calomnie. Aceste insinuaţiuni aţi avut grijă a le da şi publicităţei în organul local pe care, probabil, nu cu sacrificii personale, l-aţi pus în serviciul de reclamă al persoanei voastre care, se pare, este grav afectat de hipertrofia eului. Consideraţiuni de oportun bizantinism, v-au determinat ca după aceste incalificabile fapte, să-mi trimiteţi această adresă pe care aţi socotit-o necesară…multor eventualităţi. Veţi înţelege, sper, că v-aţi înşelat nădăjduind că mă voi preta acestui genial joc! Dacă totuşi această insolită adresă, făcând excepţie de la obişnuita ipocrizie a actelor voastre, reprezintă cu adevărat sfânta dv. inocenţă… în materie administrativă, în acest caz, daţi voie să deplâng administraţiile în fruntea cărora conducătorii sunt puşi pentru merite cu totul străine de administraţie. Primiţi consideraţiunea ce vi se cuvine”[6].
Având în vedere acest răspuns, prin care Honoriu Bănescu refuză categoric de a da lămuririle cerute, se ajunge la punerea unui sechestru pe unele bunuri mobile (două paturi, un birou, două fotolii, o canapea, două şifoniere şi şase scaune) ale acestuia, în contul ordonanţei de plată fără acoperire din contabilitatea Prefecturii Argeş.
Acesta a fost motivul care îl determină pe fostul prefect liberal Honoriu Bănescu să intenteze în 1930, la Tribunalul Argeş, un proces cu iz politic împotriva lui Armand Călinescu, aşa cum reiese din dosarul cauzei de judecată: „Numitul pârât Armand Călinescu, folosind funcţiunea ce ocupa şi abuzând de ea, a recurs la această măsură în contra mea numai din consideraţiuni de ordin politic, cu vădită rea intenţiune de a mă vexa şi defăima şi a stăruit în ea” şi îi cere acestuia din urmă, daune morale şi materiale fixate global la suma de 100.000 lei[7].
În sprijinul cauzei sale, Honoriu Bănescu deţine şi el un certificat din octombrie 1929 eliberat  de secretarul Consiliului Judeţean Argeş, Ştefan Aricescu, prin care justifică o parte din suma care îi era imputată avându-se în vedere „dezordinea în care s-au găsit scriptele contabilităţei Prefecturii”. Ministrul de Interne ţărănist, Alexandru Vaida Voievod, dă  la scurt timp un ordin de a se face o anchetă la Prefectura Argeş de către inspectorul M. Miloteanu care consemnează în noiembrie 1929 că secretarul Consiliului Judeţean, Ştefan Aricescu este principalul vinovat pentru că a eliberat unui certificat cu „afirmaţiuni neexacte spre a fi folosit într-un proces contra Prefecturei”, în timp ce subprefectul Antoniu este exonerat de orice răspundere după cum se afirma: „Socotim că dl. subprefect Antoniu nu cu rea credinţă a schimbat acel certificat, ci din prea multă încredere pe care o avea în subalternii săi şi din cauza firei sale slabe şi încrezătoare”. Urmează o sarabandă a actelor contradictorii, astfel că dintr-un alt certificat din octombrie 1931, eliberat tot de subprefectul Antoniu, reiese în mod clar că Honoriu Bănescu, nu are vreo restanţă financiară faţă de Prefectura Argeş[8]!
Conflictul juridic dintre cei doi politicieni, se mută în mod făţiş din sala de judecată, pe terenul şicanelor parlamentare când în 1935 deputatul Honoriu Bănescu îl acuză „în mod calomnios” pe Armand Călinescu că în calitatea sa de secretar general la Ministerul Agriculturii, în 1929, a primit un onorariu de 500.000 lei în „Afacerea Tischler Burger” referitoare la exproprierea pentru reforma agrară din 1921 a unui domeniu de 16.000 jugăre cadastrale, proprietatea soţilor Tischler din plasa Huedin, judeţul Cluj[9]. Armand Călinescu, fiind recunoscut pentru calitatea oratorică, nu iroseşte ocazia şi îl atacă pe deputatul Honoriu Bănescu: „Vedeţi domnilor deputaţi ce cuvântare mediocră a ţinut domnul Bănescu, vedeţi cu cine fac eu politică la Argeş, propriu-zis mă joc cu el sau mai exact îmi bat joc!”[10].
Deşi exista o lege prin care trebuia să se urgenteze soluţionarea cauzelor civile, de abia după zeci de amânări cu motivaţii dintre cele mai hilare (având „în vedere că orele sunt înaintate, trecute de 7 PM, amână din oficiu cauza”), Tribunalul Argeş dă  o decizie cu apel în anul 1933, prin care Honoriu Bănescu pierde procesul intentat lui Armand Călinescu. Tribunalul constată că prefectul Armand Călinescu a acţionat cu bună credinţă când a cerut verificarea ordonanţei de plată efectuată în numele fostului prefect Honoriu Bănescu şi că „procedura sa a fost cel mult o culpă de serviciu  care nu-i atrage responsabilitate personală”[11].
În aceste condiţii, avocatul liberal Bănescu face  recurs la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a, care prin decizia din 1937 arată că Armand Călinescu, în calitate de prefect, nu avea „dreptul de a verifica şi aproba conturile judeţene, astfel că ordinul său de executare depăşea atribuţiile sale de prefect şi constituia o culpă care îi atrăgea răspunderea civilă” şi-i acordă aşadar avocatului Honoriu Bănescu suma de 5.000 lei cu titlu de daune[12].
Pus în faţa acestei decizii, Armand Călinescu cu domiciliul atunci în Bucureşti, strada Clunet, nr. 12, face în 1938 recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care însă nu a mai apucat să dea vreo sentinţă definitivă, întrucât în septembrie 1939  acesta este asasinat de legionari. Practic, procesul pornit în urmă cu 10 ani se încheie fără a exista o hotărâre definitivă şi irevocabilă, însă teoretic, de abia în ianuarie 1956, Tribunalul Suprem al RPR, cel mai înalt for judecătoresc din perioada comunistă care înlocuia fosta Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, printr-un exces de legalitate specific regimului, constată că recursul declarat de fostul prim-ministru Armand Călinescu e perimat, după 18 ani de la asasinarea acestuia!
În urma cercetării întregului dosar al cauzei de judecată, reiese modul de-a dreptul suspect, al instanţelor de judecată din perioada interbelică care îşi poziţionează de fiecare dată decizia în chip diferit ţinând cont de partidul aflat la conducerea ţării. Aşadar, în timpul guvernului ţărănist condus de Alexandru Vaida Voievod, în care Armand Călinescu este subsecretar de stat la Ministerul de Interne, avocatul liberal Honoriu Bănescu pierde procesul intentat lui Armand Călinescu la Tribunalul Argeş (sentinţa 297 din 10 iulie 1933), iar în timpul guvernului liberal condus de Gheorghe Tătărăscu, avocatul ţărănist Armand Călinescu pierde în recurs la Curtea de Apel Bucureşti (decizia 280 din 23 iunie 1937).  Cu alte cuvinte, justiţia română suferea de aceleaşi racile vechi, care însă nu i se pot imputa în totalitatea lor: tergiversarea proceselor „sensibile”, imixtiune politică, părtinire şi interpretare în mod diferit a aceloraşi fapte şi prevederi legale.
Radu Aurel

_________________________

[1] A fost prefect de Argeş pentru o scurtă perioadă de timp între noiembrie 1928 – iunie 1929.
[2] Monitorul Judeţului Argeş, anul XL, nr. 1210 din 10 iunie 1929, p. 4. 
[3] Tribuna Comerţului, fondator Vasile A. Purcăreanu, anul III, nr. 44 din 10 iunie 1929, Piteşti, Str. Babic, nr. 7, p. 2.
[4] A fost prefect de Argeş în două rânduri, între februarie – septembrie 1919 şi între ianuarie 1922 – martie 1926. A fost şeful PNL Argeş.
[5] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Tribunalul Argeş, dosar 91/1930, f.n. 
[6] Ibidem.
[7] Ibidem.
[8] Ibidem.
[9] Dima Romus, Armand Călinescu, Editura Fundaţia Culturală „Gheorghe Marin Speteanu”, Bucureşti, 2001, apud www.armandcalinescu.go.ro, 2012.
[10] General Marin Ionescu, Armand Călinescu, 3 iulie 1972, (Arhiva familiei), apud www.armandcalinescu.go.ro, 2012.
[11] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Tribunalul Argeş, dosar 91/1930, f.n.
[12] Ibidem.

_________________________

Aurel Radu, ”Un proces politic răsunător? Honoriu Bănescu de la Partidul Naţional Liberal cu Armand Călinescu de la Partidul Naţional Ţărănesc”, în „Argesis”, Studii şi comunicări, seria Istorie, tom XX, Muzeul Judeţean Argeş, 2011, p. 261-264.