Colțul de poezie

Luni, 09 Februarie 2026 10:23

Ca un domn stăpânitor,

sub întinsul cer albastru,

stă neclintit un soldat

ca un astru;

Păduri se-nalță din pământ

și freamătă-n tăcere,

cu trupul și cu sufletul

un zid de bronz se cerne;

Pe aici e drumul cel mai scurt

în marginea pădurii,

se-nalță ca o prispă-n vânt

furtuna, viața mării;

Un vuiet vine-adormitor

de sus dând de știre,

iar crengile se mișcă-n vânt

mirate de mărime;

Coifuri ies din luminiș

cu artă meșterite,

au fost zdrobite de români

în cete nesfârșite;

Stâlciți de branduri și răzeși

rămași prin cimitire,

săracii oameni cei viteji

nu s-au întors în fire

Și ăst vis magic din trecut

chemă mila divină,

pe fruntea lumii așezând

dorința de a renaște-n absolut.

Valentin Lixandru, Țigănești, Topoloveni