La Argintex, ca la piaţă. Ba, mai rău!

Luni, 13 Octombrie 2014 22:55

# Marea majoritate a firmelor din interior practică o lejeră și nestingherită evaziune fiscală. “Avem de toate!”, pare a fi sloganul Argintex! De la biscuiţi vanilaţi, la izmene de bărbaţi! Şi toate de-a valma, într-un fel de bazar ce se vrea complex comercial! Cu excepţia etajului destinat comercianţilor de mobilă, unde atmosfera mai aduce, parcă, a magazin, Argintexul a ajuns, din modernul centru comercial promis înaintea mutării aici a tămbălăului din vechea hală în care funcţionase ani buni, o înşiruire de tarabe, care mai de care mai kitschoase. La fel ca marfa burduşită în rafturile organizate… ergonomic, în care bomboanele stau în ligheane de plastic, între colaci de WC cu inserţii de peşti exotici şi obiecte de lenjerie intimă de mărimi XXL, şi unele, şi altele expuse, spre vânzare, şi întoarse pe toate părţile de clienţii care, dacă tot au plecat să cumpere hârtie igienică, găleţi ori cleşti de rufe, profită de ocazie să probeze în spatele rafturilor  şi o pijama “made in China”.
Şi, totuşi, problema cea mai mare la Argintex nu e haosul de piaţă cu care ne-a obişnuit, ci lipsa bonului fiscal, cu care insistă să ne obişnuiască cei mai isteţi dintre întreprinzătorii de aici. În primăvara acestui an, Atitudine în Argeş atrăgea atenţia asupra faptului că bonurile fiscale ies doar cu intermitenţe din casele de marcat.  Nimic nu s-a schimbat de atunci. Nici atmosfera de talcioc, nici evazionismul de tarabă. O simplă numărare, timp de 10 minute, a clienţilor ce pleacă de la standuri cu ceva produse, confirmă practica încetăţenită de pe vremea fostului Argintex. Vânzătoarea amabilă îţi îndeasă marfa în sacoşă, direct de pe raft, îţi mulţumeşte după ce îi întinzi banii - care mai întâi ajung în borsetă - şi trece grăbită la următorul cumpărător, aflat şi el printre rafturi…
Încasările ajung, e drept, şi pe la casele de marcat, când se găseşte un pic de timp şi doar abia după ce toţi clienţii sunt serviţi, pe principiul “Clientul nostru, stăpânul nostru!”. Asta dacă nu se trezeşte vreun cumpărător care s-o enerveze pe vânzătoare cu vreo pretenţie de bon fiscal. Cu menţiunea că sunt şi standuri la care, tot din simple observări, regula pare a fi … banul şi bonul! 
Cristina Stancu