Despre Piteștiul anilor ’50 cu scriitoarea Gabriela Adameșteanu

Luni, 16 Februarie 2015 00:00

# Conferință la Biblioteca Județeană ”Dinicu Golescu” Argeș.

Biblioteca Județeană Argeș, în parteneriat cu Editura Polirom, au organizat marți, 10 februarie, de la ora 13.00, conferința „Piteștiul din anii ’50. O privire subiectivă”, care a avut-o ca invitată specială pe scriitoarea Gabriela Adameșteanu. Volumele pe marginea cărora s-a discutat în cadrul conferinței au fost „Anii romantici” (Editura Polirom, 2014) și „Drumul egal al fiecărei zile” (Editura Polirom, 2008).

În deschiderea evenimentului au luat cuvântul poeta Denisa Popescu-Martin, vicepreședintele Consiliului Județean Argeș, Constantin Polexe, managerul bibliotecii, Octavian Mihail Sachelarie, și Ionel Didea, rectorul Universității din Pitești.

”Noi vă considerăm piteșteancă. Nu mă refer neapărat la Piteștiul ca oraș real, ci orașul care înseamnă spiritualitate și energie intelectuală. Genul de literatură pe care-l regăsim în volumul «Anii romantici» cuprinde așa ceva. O parte dintre personajele acestei continue istorii, pentru că este vorba despre o continuitate istorică pe care acest gen de literatură îl poate da, sunt schițate într-un melanj de culori. În «Anii romantici» ne dăm seama ce a însemnat perioada de până în 1989, ce a însemnat rezistența prin cultură și ce a înseamnat trăirea de acest gen într-un sistem autoritar”, a afirmat Octavian Mihail Sachelarie.
Despre Pitești și despre amintirile care i-au rămas în minte și în suflet, Gabriela Adameșteanu a spus: „Părinții mei, care erau profesori, s-au gândit în 1946 să plece din Târgu Ocna și au ajuns, astfel, în Pitești. Imaginea părinților mei despre Pitești a fost una negativă. Ei venind din Moldova, aveau o părere foarte bună despre viața lor de acolo. Lor li s-a părut Piteștiul un oraș inospitalier. Am crescut cu o publicitate negativă a Piteștiului. Viața noastră în Pitești a fost una destul de grea din punct de vedere economic. Părinții mei erau stresați financiar. Eu m-am simțit foarte bine în Pitești. Aveam foarte multe prietene aici. Viața mea în Pitești a fost una afectivă și afectuoasă. Moartea tatălui meu a fost lucrul care mi-a întunecat puțin imaginea orașului. Piteștiul devenise pentru mine un oraș care avea această încărcătură dureroasă.”
La finalul conferinței, autoarea a acordat autografe publicului prezent în sală și a împărtășit amintiri cu foștii colegi de școala și de liceu și cu prietenii din tinerețe.
Sabina Busuioc