Eveniment editorial. Marți, 29 octombrie, ora 17, la Biblioteca Județeană Argeș. Lansarea volumului de poezie ”FACĂ-SE VOIA TA. 57 de formule ale acceptării”, autoare, DENISA POPESCU

Poetă, realizator TV, jurnalist, critic de artă. Și multe altele, care țin de viața culturală a urbei. Pe toate, Denisa Popescu le face și nu numai atât, ci le face cu măiestrie, cu dăruire, cu suflet. Iată că, deși alocând resurse interioare uriașe altor cauze, mai găsește timp și pentru sine. Al zecelea volum de versuri este la tipar, sub sigla prestigioasei edituri Art Creativ.

Despre această carte, Varujan Vosganian scrie, în prefaţă:

”În cel de-al zecelea volum al său de versuri, cu un titlu atât de tentant, Denisa Popescu experimentează poemul în proză. Este o formulă înșelătoare, căci poemele pot fi foarte bine așezate în versuri, iar multe finaluri de poem, unele cu tentă aforistică (de pildă, Mâine este despre cine nu te poți despărți) rimează cu capete de vers din miezul lor.

O poezie sensibilă, în care simțurile sunt cele care cuvântă. Mai mult decât cel ce privește și cel ce este privit contează privirea. Mai mult decât cel ce ascultă și urechea lui Dionisos contează sunetul. Fiecare cuvânt se adaugă celor cinci simțuri. Dacă poemele în proză ale Denisei Popescu s-ar fi preschimbat în culori, ar fi alcătuit o galerie impresionistă.

Niciodată prințul n-a existat. Cenușăreasa a fost mereu propria ei colivie, spune Denisa Popescu într-unul dintre poeme. Și totuși, iată că prin acest volum autoarea a primit pantoful pierdut al Cenușăresei".

Virgil Diaconu, de asemenea, adăugă cuvintele domniei sale pe coperta 4:

”Cu Denisa Popescu se probează ideea că un scriitor parcurge de-a lungul vieții mai multe vârste poetice, în care creația sa poate să își schimbe forma, temele și viziunea.

Începând cu o poezie relativ tradiționalistă, desăvârșită formal, continuând ani buni cu o poezie în vers liber oarecum abstactizantă, Denisa practică acum o altă tipologie poetică, definită de versul în proză și de o substanță poetică umanizată, țesută din imagini stranii, care slujesc un fond afectiv descensional, compus din secvențe uneori dramatice, din imagini ale înstrăinării și singurătății, din împliniri și neîmpliniri, din legături umane fracturate-n tărâmul realității și desăvârșite în vis.

În mare, scena poetică este dominată de un eu veșnic frământat, zbuciumat, poate anxios, visător și reflexiv, mulțumit și nemulțumit de propria lume, care ferește textul de artificiu și imaginația vidă. Altfel spus, în el bate o inimă. Deznodământul acestor traume, căutări și problematizări poate fi dat de invocația din titlul cărții – Facă-se Voia Ta (!) –, care într-unul dintre versuri ne descoperă o ființă restaurată: „Facă-se Voia Ta, Doamne în care mă pot întoarce să fiu!”

”Mi-a spus azi-noapte Dumnezeu că Raiul meu nu mai începe cu mine, că Raiul meu nu mai sunt eu. De ce, Doamne, l-am întrebat? Că doar nu e vorba de Raiul altcuiva, de lumina sau de absența luminii altuia? A clipit Dumnezeu, iar eu mă simțeam de parcă nu eram eu. A clipit și mi s-a părut că a și suspinat: Raiul nu e pentru cel care speră, Raiul e pentru cel care s-a împăcat” – Denisa Popescu.

Prima pagina

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner

Curs valutar

Horoscop

Vremea