”Sunt în faza în care tot ce înseamnă activitate administrativă va suporta o reorganizare”

Luni, 27 August 2012 22:11

# La aproape o jumătate de an de la învestirea în funcția de rector al UPIT, Ionel Didea vorbește despre provocări, dezamăgiri și proiecte. Cea mai mare dezamăgire a lui Ionel Didea după instalarea în fotoliul de rector al Universității din Pitești a fost, după cum mărturisește, să constate absența regulilor în domeniul administrativ: “Am descoperit că la UPIT se aplica dictonul «În apele tulburi se pescuiește cel mai bine»”. Câte ceva  despre punctele slabe și punctele forte ale Universității Pitești, despre relația rectorului cu profesorii și studenții și despre obiectivele pe care și le-a propus pentru următorii ani, aflați din interviul pe care Ionel Didea l-a acordat săptămânalului „Atitudine în Argeș”

”Când îți pui semnătura pe un document contabil trebuie să ai o oarecare reprezentare a ceea ce ai în față”

# Sunt aproape șase luni de când ați devenit rectorul Universității din Pitești. Cum ați făcut față acestei provocări și cât de diferită vi s-a părut noua ipostază managerială față de ceea ce însemnase pentru dumeavoastră experiența la conducerea altor instituții?
- La început am discutat cu mai multe persoane de aici, din interior, care considerau că managementul acestei instituții este total diferit de ceea ce eu făcusem până în acel moment. Mie nu mi s-a părut așa, pentru că principiile managementului sunt aceleași peste tot. Este adevărat că orice activitate are un specific al ei, dar principiile de bază rămân aceleași. Pornind de la aceste considerente mi-a fost foarte ușor să mă adaptez. Mai mult, experiența  mi-a oferit șansa ca în anumite funcții pe care le-am deținut să îndeplinesc și calitatea de ordonator de credite, lucru care, sigur, a contat. Pregătirea economică de specialitate este un aspect foarte important pentru un conducător. Eu aș spune că un manager ar trebui să aibă, pe lângă pregătirea de bază, două componente esențiale: o pregătire juridică și una economică. Interdependența dintre cele două este foarte importantă! Atunci când semnezi un document cu relevanță juridică, e bine să-l și înțelegi. Când îți pui semnătura pe un document contabil trebuie să ai o oarecare reprezentare a ceea ce ai în față pentru că altfel te trezești în situația în care îți vin mapele și semnezi “ca primarul”.
# Ați ajuns în acest fotoliu după o lungă perioadă în care la Universitatea din Pitești nu se mai petrecuseră schimbări majore de management. V-ați lovit de o rezistență din partea colegilor, ați simțit o oarecare ostilitate din acea direcție?
- Pe undeva, este firesc ca într-un sistem în care se produce o schimbare să existe o rezistență și mărturisesc și eu că m-am confruntat cu așa ceva.  Dar acest fenomen este de înțeles! Am găsit aici oameni care spuneau cu toată sinceritatea că nu au fost învățați să lucreze la standardele impuse de mine. “Nu ni s-a cerut, spuneți-ne și noi ne pliem!”a fost unul dintre desele răspunsuri pe care le-am primit din partea unei categorii de oameni de bună credință cărora nu le-am găsit nicio vină. Cu ei chiar mi-am dorit să lucrez pentru că pot și vor să se adapteze.
Adevărata rezistență a venit din altă direcție și vreau să dau un exemplu. Am hotărât că vreau să înființez un institut de cercetare pentru că dacă nu ai cercetare, nu ai performanță, nu ești un partener serios cu nicio universitate din lume. Nu degeaba cei din afară investesc în cercetare! Nu vom face nimic dacă nu investim în acest sens și nu mă refer doar la universitate, ci vorbesc la nivel macro (...) Am ridicat această problemă în diferite foruri și mi s-a spus: “Ce să facem cu un institut de cercetare, nu avem nevoie de așa ceva, nu avem fonduri!”  E adevărat că banii pentru cercetare n-au fost prea mulți, pentru că-n acest sens s-a alocat destul de puțin, dar rezistența era evidentă! Am adoptat tactica diplomației, am repetat demersurile, am reiterat această idee, am propus ca  banii din cecetare să se întoarcă tot la cercetare, evident  pe baza unor criterii și a unor coeficienți bine stabiliți. A fost nevoie să vin cu argumente pe care cei reticenți să nu le poată combate ca să reușesc să concretizez ceva!
Rezistența aceasta are explicațiile ei, iar una dintre ele ar putea fi legată de faptul că venirea mea la conducerea Univerității a fost o schimbare majoră după un mandat foarte lung al vechii conduceri. Este demonstrat faptul că vrând, nevrând, într-un asemenea context intervine o plafonare, lucru recunoscut  și de cei de aici, și e normal să se întâmple așa. Actuala lege a educației are un mare merit, acela că nu mai permite mai mult de două mandate la conducerea unei universități, iar din punctul meu de vedere e chiar suficient!

”Cadrele noastre didactice, de înaltă ținută, au o pregătire ireproșabilă”

# Ați reușit să faceți o radiografie a ceea ce înseamnă Universitatea din Pitești, să identificați punctele sale forte și pe cele  vulnerabile?
- Activitatea de educație, de cercetare științifică este una bună. Sunt aici profesori de înaltă valoare, oameni care fac cinste invățământului piteștean, argeșean, românesc, oameni cu brevete de invenții, oameni cunoscuți, oameni care au ceva de spus! Din punct de vedere al activității universitare, cadrele noastre didactice, de înaltă ținută, au o pregătire ireproșabilă.  Pe această linie, principalul meu  obiectiv  a fost și este să creez acele colective de cercetare și, mai mult, să identific acele soluții pentru recompensarea valorilor, pentru că se știe cât de demotivant este când nu ești văzut  deși ai merite, să nu ți se recunoască munca, implicarea, eforturile. Așa se pierd valori, ținându-i departe pe oamenii care ar merita mai mult dar de care ne e teamă că ne-ar putea lua locul, că ar putea  ajunge mai sus decât noi, fără să punem în balanță avantajele unei cooperări, fără să ținem cont că în echipă am putea să fim mai buni, că echipa e mai puternică decăt  individul. Aici am simțit că e nevoie de o schimbare.
Ceea ce am constatat însă, mai ales pe latură administrativă, a fost absența unor reguli și lipsa răspunderii, în consecință.
# Ce v-a dezamăgit cel mai mult?
- Cea mai mare dezamăgire a fost să constat că la UPIT se aplica  dictonul “În apele tulburi se pescuiește cel mai bine”. Mi-am dat sama că totul este premeditat, tocmai pentru ca nimeni să nu-și asume responsabilități.
Absența regulilor în domeniul administrativ m-a dezamăgit total. Un exemplu ar fi că actele emise de această instituție nu se făceau în dublu exemplar, așa cum se procedează peste tot în țara asta, ca să rămână și aici un exemplar. Am avut situații  penibile în care de la Parchet ni s-a cerut un document de acum trei ani. De la administrativ a venit cineva cu următorul răspuns: ”Urmare a solicitării dvs., vă comunicăm că nu deținem acest document! Vă rugăm să vă adresați acelui destinatar…”. Nu mi-a venit să cred! O așa situație n-am mai întâlnit de-a lungul întregii mele experiențe.
Suntem în faza în care tot ce înseamnă activitatea administrativă va suporta o reorganizare, pentru că nu funcționează bine. Se simte nevoia unei activități administrative mult mai fluente, mai dinamice.

”Anul acesta am achiziționat un program anti-plagiat”

# Ce fel de relație aveți cu profesorii, cu personalul nedidactic, cu sindicatele?
- Am căutat să fiu exact cum am promis, un rector al tuturor. Relația cu prorectorii, decanii și prodecanii este, din punctul meu de vedere, una foarte bună și mă preocupă ca relația cu restul personalului să fie și mai bună. Mă refer la personalul TESA,  pentru că și în cazul unei universități, oamenii din această categorii constituie pilonii instituției. Dacă vezi curățenie este datorită faptului că femeile de serviciu își fac treaba, dacă vezi liniște e datorită faptului că portarii sunt vigilenți și așa mai departe. Despre relațiile cu sindicatele pot să spun că  sunt perfect normale.
# Ați făcut o analiză a problemelor cu care se confruntă facultățile și a satisfacției studenților față de calitatea actului didactic?
- Eu tot timpul am ca barometru satisfacția: satisfacția studenților, satisfacția cadrelor didactice, satisfacția personalului nedidactic, pentru că este important să știu dacă ceea ce se întâmplă aici este bine primit. Fac astfel de analize permanent. Mă interesează să luăm deciziile împreună, și aștept și idei de optimizare a activității. Întotdeauna am zis: când vii la mine cu o problemă, vino și cu cel puțin două soluții!
Ce pot să spun este că profesorii noștri, cadrele noastre didactice își exercită  atribuțiile cu bună credință! De acest aspect nu mă îndoiesc.
Anul acesta am achiziționat un program anti-plagiat. Am decis ca de-acum înainte, toate lucrările de licență, de doctorat să fie depuse și în format electronic, astfel încât să poată fi centralizate.
În privința cărților, aceastea nu vor mai fi achiziționate decât  prin librării sau edituri.  Nu vor mai exista situații în care profesorii să le impună studenților să cumpere anumite volume pe principiul “Nu învățați decât după cărțile mele! “ Referitor la facultățile noastre, principala problemă este că nu a existat o colaboarare între acestea. Poate că a fost vorba de o doză de competiție, în sensul că fiecare își dorește un număr mai mare de studenți, dar mai departe de acest aspect, competiția nu-și are rostul!
# Care sunt obiectivele pe care le aveți în vedere într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat?
- Am decis să punem un accent mai mare pe cercetare și suntem în curs de a stabili niște parteneriate cu universități de prestigiu din străinătate pentru că vrem să eliberăm diplome duble, sub antetul unor mari universități străine. Când ai primit o diplomă de la Pitești și ai pe ea antetul, nu Cambridge, dar al  Universității Pennsylvania, de exemplu, diploma aceea are altă greutate. Mă preocupă foarte mult aspectul acesta de creștere a vizibilității reale a UPIT. Rolul unei universități într-o societate  este este foarte important. Ea este cea care face educație, ea este cea care creeză viitorul unei societăți și de aceea ea trebuie ancorată în proiectele societății. Dar și societatea trebuie să o integreze. Eu duc o politică de genul acesta, ca Universitatea să fie prezentă în toate proiectele comunității, pentru că acest lucru nu face decât să-i mărescă prestigiul.
O altă activitate care nu trebuie neglijată este cea referitoare la acțiunile studențești, pentru că viața studențească trebuie revigorată. I-am și spus domnului primar Tudor Pendiuc că Piteștiul, pe ansamblu, nu are nimic în comun cu un centru universitar, iar acest lucru nu poate rămâne așa!
# Cu ce ce ofertă v-ați pregătit pentru noul an universtar?
- Oferta noului an universitar este una variată. Suntem în perioada în care așteptăm următoarea etapă de înscrieri la cele 11 facultăți. Sigur că ceea ce s-a întâmplat la Bacalaureat se reflectă și numărul de studenți care vin la noi, dar acest lucru se întâmplă peste tot în țară. Eu sper să ne apropiem cu înmatriculările de cele 3000 de locuri puse la bătaie.  Pentru anul universitar 2012-1013 avem 750 de locuri subvenționate la licență și 400 de locuri subvenționate la master, față de 250 în anii trecuți.
# Cum v-a influențat noua funcție viața personală? Ați renunțat, totuși, la o meserie foarte bănoasă pentru un pas nou în cariera dumneacoastră!
- Întotdeauna am considerat că dacă ai făcut totul, dacă ai spus ce aveai de spus în domeniul tău de activitate, atunci e timpul să faci și altceva! Dacă e să iau latura financiară, n-o să se compare niciodată salariul meu de rector cu acele câștiguri dintr-o activitatea de notariat sau de avocatură. Dar viața e făcută din provocări, nu se raportează întotdeauna la factorul financiar. Dacă am supus pe cineva unui sacrificiu, acel cineva a fost,  în mod cert, soția mea care se ocupă în continuare de notariat, pentru că era la început și avea nevoie de susținere. După ce am preluat funcția de rector, au fost zile în care n-am reușit să vorbim nici măcar la telefon. Am avut însă noroc că la biroul notarial exista un colectiv bine închegat,  acolo sunt cei mai buni studenți ai mei de la Drept.
Cristina Stancu