Istorii neconvenționale. Cloșca cu puii de aur

Marţi, 25 Februarie 2025 10:06

Dintr-un motiv care ne scapă, Cloșca cu puii de aur nu a făcut parte din artefactele trimise în Olanda, altfel sigur lipsea și ea la apel. Am argumente suficiente să afirm că pierderea nu ar fi fost atât de importantă decât dacă am fi luat în calcul, poate, doar valoarea ei artistică și greutatea în aur. Față de coiful de la Coțofenești, Tezaurul de la Pietroasa aparține vizigoților, niște alogeni care au trecut pe teritoriul țării noastre într-un anumit moment istoric. Coiful și brățările ne aparțin. Sunt ale strămoșilor noștri, ale noastre. Sunt aproape sigur că aceasta au avut în vedere și cei care stau în spatele furtului și care, acum, ne întorc spatele cu aroganță. Să ne întoarcem însă la Cloșcă.

Doi pietrari, oameni simpli, Ion Lemnaru și ginerele său, Stan Avram, au găsit, în octombrie 1837, în timp ce săpau la poalele muntelui Istrița, o comoară imensă de aur, care se estimează că ar fi avut aproximativ 40 kg.

Astăzi, piesele se află la Muzeul Național de Istorie din București și cântăresc 19,82 kg. Diferența s-a pierdut, majoritatea pieselor fiind, cel mai probabil, topite.

Cei doi pietrari, cum era de așteptat, nu au înțeles valoarea formidabilă a descoperirii lor, crezând că este vorba de niște vase de alamă. Drept urmare, i-au dat o bucată de aur unui țigan să le facă o tigaie, dar acesta le-a dat aurul înapoi spunându-le că ”nu e bun de nimic”, fiind prea moale. De altfel, nu e de mirare faptul că se spunea, despre unii copii din sat, că jucau pe uliță țintar cu safire și rubine desprinse de pe unele piese din tezaur.

După un an a apărut în zonă un antreprenor, Verusi, care fusese adus să repare un pod peste râul Câlnău, distrus în urma unei viituri. Lemnaru și ginerele său l-au chemat să-i arate ciudatele ”alămuri” descoperite de ei. Acesta a rămas mut, dar și-a revenit repede, reușind să-i păcălească pe țărani, cumpărând tezaurul la prețul a doi boi.

Verusi a făcut cel mai mare rău tezaurului. Deranjat de mărimea obiectelor, a început să le taie cu toporul. Această soartă a avut-o celebra tavă de 8 kg de aur masiv, spartă în patru bucăți, una din puținele piese recuperate în întregime și restaurată, fiind azi piesa de excepție a expoziției muzeului.A început să plaseze obiecte din tezaur la diverși amatori de chilipiruri, care au dispărut cu desăvârșire, cele mai multe dintre ele au fost topite.

Nu a durat mult timp și încercările de a vinde bucăți din tezaur au ajuns la urechile autorităților. Verusi și cei doi pietrari au fost arestați. A fost arestat și un anume Baciu și cei doi fii ai săi, toți din Pietroasele, la care stătuse ascunsă comoara.

Ancheta a continuat la București, implicându-se personal Banul Ghica Mihalache, ”ministrul trebilor din lăuntru”, adică de interne. Însă, cu cât în anchetă se implicau tot mai mulți așa ziși specialiști, cu atât lucrările se tărăgănau, majoritatea obiectelor recuperate dispărând ca prin minune. Așa se face că, în final, din 24 de piese descoperite inițial, s-au înregistrat oficial doar 12. Sigur, astăzi frustrarea este foarte mare, dar trebuie să ținem seama de specificul epocii, și dacă luăm în considerare epopeea brățărilor din aur descoperite de vânătorii de comori la Sarmisegetuza Regia nu cu mult timp în urmă, diferența nu este prea mare.

Și, ca orice tezaur care se respectă (până la descoperirea mormântului lui Tutankamon era considerat cel mai mare tezaur din antichitate), a fost precedat de un blestem. Cei doi pietrari au murit în închisoare, înainte de începerea procesului, postelnicul Dumitrache, un complice al lui Verusi, dispărut fără urmă, a murit într-un incendiu care i-a mistuit casa. Nicolae Baciu, cel care ajutase la ascunderea comorii, a murit tot în închisoare în 1840.

Până la urmă, banul Mihalache a fost obligat să predea lada cu comoara, de care se atașase ”mai mult decăt trebuie”. Dar aventura nu s-a oprit aici. În noaptea de 19 spre 20 decembrie 1875, un student seminarist, pe nume Grigore Pantazescu, a spart tavanul Galeriei de artă și a furat întreg tezaurul expus acolo. A fost prins la timp, cu puțin timp înainte de a-l topi. A fost condamnat la 6 ani de închisoare. A fost împușcat pe când încerca să evadeze.Cel care a avut o contribuție remarcabilă la cercetarea istorică privind originea tezaurului a fost Alexandru Odobescu. A avut și el parte de o moarte îngrozitoare.

În 1916 a fost trimis la Moscova, ca parte a tezaurului României, pentru a fi salvat de invadatori. Din fericire, s-a întors abia în 1956, ca parte, e adevărat, infimă, din marele tezaur care nu a fost restituit nici până în zilele noastre.

Din 1971, ”Cloșca cu puii din aur”, așa cum a fost supranumit datorită asemănării pieselor din componența sa cu păsările, se află expus la Muzeul Național de Istorie al României din București.

Prof. dr. Cornel Carp