Venită la Topoloveni pentru inaugurarea sălii de sport a liceului din oraş precum şi a unei investiţii private la o fabrică de magiun, Nuţi Udrea, femeie (politică) spălată, nu a pierdut ocazia să mai facă totuşi o baie… de mulţime. Aşa încât, din momentul coborârii domniei sale din maşină, au început fotografiile
şi…pupăturile. Iar primul pe listă a fost profesorul pensionar Mocanu, fost director al Liceului Topoloveni. De unde se vede treaba că ministresa PDL-ului atacă cu hotărâre şi electoratul tradiţional al PSD, adică pensionarii. Cât despre bani, se vede treaba că sunt pe sponci. De ce? Păi când a venit Iliescu – pe la amiezi – să inaugureze noul corp al Liceului, dimineaţa se desfăşura operaţiunea de asfaltare a şoselei naţionale. Aşa că la venirea „şefului mare” abia se uscaseră marcajele cu var. Asta ca să nu mai vorbim de Diaconescu (de la ţărănişti, partidul acela care chiar a condus, odată, ţara) ce a asfaltat şoseaua spre Boţeşti doar ca să aibă un fund mai puţin hurducat o dată pe an, în drum spre casa părintească…
Capitolul al II-lea. Răutăţi.
Alte chestii interesante păţite de doamna ministru? Ei bine, la ieşirea din sala de sport a comis-o astfel: „Acum ce mai aşteptăm? Haideţi la magiun!…” A sunat atât de bine încât mai că îţi venea să crezi că a spus „haideţi la caşcaval”…
La intrarea în curtea fabricii de magiun, doamna ministru cred că a fost efectiv şocată de parcarea imensă dar cu intrare liberă, fără barieră, fără taxatori. Şi a pus pe şofer, cu un gest nervos, să schimbe cd-ul pe care cânta Dali-da…
Doamna ministru a fost efectiv umplută de flori, asaltată de buchete imense cu aranjamente florale minunate. În partea de sus a topului s-au aflat prefectul Gheorghe Davidescu precum şi omul de afaceri Ştefan Lăzăroiu. Amândoi au avut grijă ca florile să aibă cât mai puţine frunze. Nu cumva să fie contrafăcute…
Fără alte capitole. Încheiere.
După cum spune o veche zicală românească, totul e bine când se termină cu…magiun. Aşa încât, spre final, doamna ministru a gustat magiunul de Topoloveni, timp în care a povestit despre cât de mult i-a fost poftă de nişte prune de pe marginea drumului. Personal nu am putut rezista unui subiect atât de interesant, aşa încât am plecat pur şi simplu acasă. Motiv pentru care am renunţat, cu scuzele de rigoare, la câteva capitole. Şi-am încălecat (cu ceva emoţii) pe-o şa…
Lucian GHERGUŞ
