# ”Ia românească și cusăturile tradiționale” – atelier creativ, la Biblioteca Județeană Argeș
Ia este o bluză, componentă a costumului tradițional românesc, purtată de femei. Este confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic. Este împodobită cu broderii în motive populare românești mai ales pe mâneci, pe piept și la gât. Unele ii sunt împodobite și cu mărgele sau paiete.
Elementele de bază în compoziția iei sunt: umărul (cusătura ce unește mâneca de părțile din față și spate ale iei), încrețul, altița (bandă lată, bogat decorată pe mânecă care este elementul definitoriu al modelului și care nu se repetă în nici o altă parte a iei), râurile – benzi drepte sau oblice pe piept și pe mâneci, și bibilurile sau cheițele (cusături de îmbinare a bucăților de material).
Vechimea iei se pierde în timpuri imemoriale. Se pare că prima oară a fost purtată de populația din cultura Cucuteni (5500- 4500 î.Hr.), apoi a preluată de daci, de la care păstrăm și azi pe iile cusute în toată țara, simbolurile solare și spirala, care simbolizează curgerea implacabilă a timpului și eternitatea.
Cămașa tradițională românească, ia, era la început făcută din in, cânepă, lână și mai târziu din bumbac tors la fuior sau mătase, făcută în casă, la războiul de țesut.
Materialele difereau în funcție de zona teritorială. Astfel, în Transilvania si Moldova se foloseau materiale mai groase, iar în Oltenia, Muntenia și Dobrogea erau mai subtiri. Ia era brodată manual, având motive vegetale, solare sau mitice.
Iile se confecționau la șezători, care erau întâlniri unde se cânta și se lucra. Fetele tinere, bune de măritiș își demonstrau măiestria în fața flăcăilor. Țăranii purtau întotdeauna costumele populare cele mai bune, la marile sărbători – la biserică și la horele satului.
Alegerea culorilor joacă un rol important în realizarea unei ii. Însemnătatea lor ține de regiunea din care provin cele care o poartă dar, mai ales, de vârstă și de rangul social. Astfel, fetele poartă culori vesele (roșu, galben, auriu), vii, în vreme ce ornamentele pompoase, cu multe mărgele și culori mai sobre (negru, verde, maro, argintiu, violet închis) le sunt rezervate doamnelor cu un statut social ridicat sau zilelor de sărbătoare.
Potrivit tradiției populare, culoarea roșie este simbolul sângelui, al vieții, al soarelui, al focului purificator, al iubirii și al bucuriei de a trăi. Tonurile de galben pe ie transmit lumină, tinerețe, fericire, ospitalitate, recolte bogate. Verdele vorbește despre prospețime, frăgezime, reînnoirea naturii, speranță, fertilitate, precum și despre lanurile roditoare. Albastrul și argintiul arată vitalitatea, frumusețea apelor curgătoare, a cerului senin de vară. Tonurile violet ne trimit cu gândul la încredere, răbdare și stăpânirea de sine.
Negrul, atât de prezent în portul popular, mai ales în zona de munte, dar și la noi, în Argeș- Muscel, exprimă trăinicia, eternitatea, statornicia noastră pe aceste meleaguri.
Haideți să ne bucurăm de frumusețea și bogăția tradițiilor noastre milenare și să purtăm cu mândrie ia românească, cea mai elegantă și distinsă cămașă tradițională de pe mapamond, așa după cum arată și instituirea, în 2013, la inițiativa comunității online „La blouse roumaine”, a unei zile care să o celebreze – Ziua Universală a Iei Românești.
De asemenea, vă așteptăm să participați, din toamnă, la atelierul creativ, derulat săptămânal la Bibliotecă, după modelul șezătorilor de altădată, sub genericul ”Ia românească și cusăturile tradiționale”.
Gabriela Tomescu, bibliotecar
