Cel mai longeviv primar din România pregătește o nouă echipă pentru alegerile locale din 2028. Gheorghiță Boțârcă, edilul orașului Topoloveni, a decis că acesta este ultimul său mandat, iar semnalul a fost dat săptămâna trecută, la Conferința Orășenească de Alegeri, unde PSD și-a ales un nou președinte de organizație în persoana lui Dan Pavel. Primarul Boțârcă ocupă funcția de vicepreședinte al filialei și a promis să formeze o echipă puternică, pe care să o îndrume în plan administrativ și politic.
# Ce vă determină să luați decizia de a nu mai candida în 2028 pentru că noi știm că încă sunteți în putere și mai aveți multe de oferit?
– Așa zic și eu și să mai valorific treaba asta cât mai pot. Pentru că, zic eu, că decizia asta face parte dintr-o disciplină. Disciplină pe care o am, în general, vis-a-vis de viață, vis-a-vis de timp, vis-a-vis și de mine și de colectivitate. Pentru că este și o vârstă serioasă și vreau să mă și mai bucur de timp cu familia, cu nepoții. Nu vreau să mai fiu musafir acasă lângă nepoți, să nu știu să mă joc cu ei.
# Ce v-a ținut în administrație peste 37 de ani?
– De fiecare dată am candidat pe liste uninominale la funcția de primar. Și, cred eu, că încrederea oamenilor și votul pe care l-am primit din primul tur, de fiecare dată, în 10 tururi de scrutin, a fost, într-un fel, o obligație față de electoratul care m-a propulsat. Am avut, de-a lungul timpului, cel mai prost rezultat a fost de aproape 59% în 2004 și cele mai bune aproape de 80% voturi. Ori asta înseamnă foarte mult.
# Pe lângă proiectele administrative foarte importante pentru comunitate, ați reușit să revitalizați viața culturală a orașului.
– Da, așa este. Avem Festivalul Carpați care, la origine, în județul Argeș, mă are și pe mine. Când eram elev participam, alături de Ansamblul ”Dorul”, în calitate de tânăr elev. După 1990, împreună cu maestrul Oancea, pe care l-am avut și eu instructor (pe care l-am iubit foarte mult) am organizat festivalul. Deci ne-am organizat foarte repede și uite că au trecut 36 de ani. Și s-au implicat toți colegii primari de municipii și orașe și și-au dorit ca festivalul să fie organizat, câte o zi, la fiecare ”acasă”.
# Ce ne puteți spune despre noua echipă a PSD Topoloveni? Cum îi pregătiți pe oameni? Ce sfat aveți pentru ei?
– Sunt două lucruri. Unul care ține de echipă, și unul care ține de disciplină. Adică unitate în capul echipei, cu analize serioase la ce problematică are orașul Topoloveni. Eu știu foarte multe lucruri aici, pentru că am stat la baza dezvoltării orașului, am avut un program foarte bine gândit și de-aia a și fost votat. Iar pentru tânărul președinte care l-am propus la PSD Topoloveni, Dan Pavel, venind în zona Teologiei, ca profesor de teologie, este un om care, de-a lungul timpului, a dat dovadă de ascultare.
În următorii doi ani de zile, până la alegerile viitoare, recomandarea mea este să trecem de la ascultare la decizie. Că actul administrativ presupune hotărâre, presupune decizie, presupune dispoziție, nu numai ascultare. Pentru a lua o decizie întotdeauna bună, trebuie să fii în cunoștință de cauză, iar pe partea asta de cunoaștere trebuie să ai informație. Dacă nu ești un om care este avid și de cunoaștere și de informație, n-ai să poți să iei vreodată o decizie serioasă și sănătoasă.
# Aveți vreun regret, v-ați fi dorit să realizați ceva în Topoloveni și nu s-a putut?
– Da. După 2004 am vrut să fac acel centru de transplant de ochi, inimă, piele și rinichi aici, la Topoloveni, în ideea aceea transgenică de la porcul mistreț la om. Am avut toate aprobările, dar, odată cu schimbarea politicii, în 2004 am avut acea dezamăgire că am fost refuzați pentru că nu era prins în proiectul de guvernare al României o astfel de acțiune.
Și m-a dezamăgit treaba asta, în condițiile în care noi aveam relații și contracte deja foarte avansate cu Institutul de Medicină Veterinară București, cu Institutul de Cercetare și Medicină de la Târgu Mureș, cu Institutul de Medicină și Veterinară și Umană de la Constanța, de la PALAS, și cu profesorul Tinică de la Iași și cu marele profesor – care avea și brevetul de transplant, cu domnul profesor Pop D. Popa, care era de fapt și mentorul și prietenul meu bun. Și de la București, de la Institutul de Medicină comparată cu profesorul Radu…
# Cum sunt oamenii din Topoloveni pentru dvs. Cum i-ați descrie?
– Sunt frații mei.
