S-au scurs doi ani din mandatele obținute de primari la alegerile locale din 2024. Pentru edilul comunei Albota, Ion Dumitru, acesta este ultimul mandat și, după cum veți putea vedea, amărăciunea prim-gospodarului este mai mult decât evidentă.
Ceea ce se dorea o discuție despre realizări, proiecte finalizate și planuri de viitor, s-a dovedit a fi mai degrabă un rechizitoriu dur la adresa unui sistem care pare conceput mai mult să pună frâne, decât să construiască. În loc de panglici tăiate, primarul Ion Dumitru a pus pe masă radiografia unei realități foarte triste. Bilanțul celor doi ani de mandat nu a fost despre cifre frumoase, ci despre o luptă grea cu o birocrație nebună și cu un guvern orb la problemele din teritoriu.
Un interviu dureros de sincer cu primarul de Albota, Ion Dumitru – președintele Asociației Comunelor din România, o voce de referință în administrația publică.
# Au trecut doi ani din acest ultim mandat al dvs. Ce vă mulțumește? Cât ați reușit să faceți din ce v-ați propus?
– Anul acesta, din cauza faptului că bugetul a fost aprobat la 1 iunie, n-am prea reușit să fac mare lucru… Dar am mers din plin cu proiectul de canalizare în satele Cerbu și Mareș. Așa cum se întâmplă în România, cel care a câștigat licitația cu canalizarea mi-a făcut dezastru. Pentru că, în momentul în care s-a făcut proiectul, nu ne-a întrebat nimeni nimic. A venit Societatea Apă-Canal, a făcut proiectul și a spart toate drumurile, în loc să facă subtraversări. Acum, pe ploile astea, vă dați seama ce este în comună… Nu știu când va fi gata, normal trebuia să fie gata la 1 noiembrie, lucru care nu s-a întâmplat.
A doua problemă: am făcut reparații la sala de sport. Cel căruia i s-a atribuit lucrarea de către Compania Națională de Investiții (acolo e o junglă!!!) – a băgat firma în insolvență și a trebuit așteptăm după CNI până ne-a predat-o ISU… Am cerut predarea cu toate defecțiunile care erau. Clădirea e în garanție, dar nu ai cui să te adresezi, repet – pentru că constructorul a băgat firma în insolvență, iar datoriile lui către terțele persoane care au lucrat acolo se ridică la câteva miliarde de lei vechi. Ce știu sigur? Că omul, când a încasat banii, și-a luat casă în București și un Porsche Cayenne.
# Despre ce firmă este vorba?
– Nu vreau să-i dau numele. Dar, ce se întâmplă la nivelul acela, este ceva groaznic. N-ai cui să te adresezi, n-ai ce să faci, lucrarea este neterminată. Acum, prin hotărâre de consiliu, bugetăm noi o parte din lucrări. Nu este o valoare mare, dar plouă în sală, am două geamuri sparte. Ce să vă mai spun? Și acum, colac peste pupăză, în clipa în care lucram la extinderea primăriei, am asfaltat și un drum de aproape un kilometru. Dar la extinderea primăriei s-a dat „ordonanța trenuleț” și nu ne mai dau voie să cumpărăm obiecte de inventar, nu ne mai dau voie să facem investiții, deși noi eram pregătiți să scoatem proiecte la licitație. Dar întâi trebuie să obținem toate avizele, iar avizele, la noi în țară, durează și șase luni până ți le eliberează. Nimic nu merge!
Dacă m-ați întrebat, scrieți acolo cu subiect și predicat: noi, ăștia care promitem, noi, ăștia care alergăm după voturi, noi nu putem face nimic! Pentru că ei ne conduc de la București și hotărăsc fără să întrebe pe nimeni. Deputații… n-a trecut niciunul pe la mine în doi ani de zile.
# Aveți un gust amar, domnule primar…
– Am un gust amar, da… Aș face multe. V-am spus, nu mai sunt legat financiar de nimeni și nu pot să fac treabă pentru că el, de la București, fără niciun drept, îmi blochează mie investiția. Uite, sunt aici, lucrez la extinderea primăriei, este gata în 15 zile. Dotări? Nu cred că pot să-i fac. Nu știu ce să mai fac… Ne-au blocat! Ei ce vor să arate? Că rămân bani în trezorerie și că îndreptăm situația? Nu îndreptăm nimic, doar o scăpăm de sub control. Beleaua se ține cu rândul.
Am vrut la guvernare? Vă spun eu, cu subiect și predicat, asta va fi o coborâre în picaj. Ați văzut când vine avionul la aterizare, câteodată vine mai în bot? Așa e când primește comanda de la cel din turn. Dacă noi primim comanda din turn, tot în bot ne ducem!
Primăria are bani rezervați pentru fiecare lucrare în parte. Cum să mi-i blochezi și să-mi spui că n-am voie să fac nicio investiție? Păi, dacă eu am alergat după fonduri, dacă am o stradă care n-are apă și s-au mutat oameni acolo, de ce mă blochezi tu de la București? De ce dai tu „ordonanța trenuleț”, spunând că n-am voie să fac investiția? Nu mă întrebi de ce nu m-am apucat de ea până acum? Păi nu m-am apucat pentru că tu ai aprobat bugetul abia în iunie, iar eu a trebuit să iau avize de peste tot și abia după aceea am avut voie să ies în licitație publică!
# Dar acum nu mai puteți…
– Acum nu vă mai dă voie. Și acum scriu pe Facebook, că plouă în sală. Eu am spus mereu că plouă în sală! Dar cui să-i spun? Dacă constructorul și-a luat Porsche, iar CNI-ul – repet, CNI-ul! – a hotărât că acela este constructorul, care este vina mea?
# Pentru la 2027 aveți speranțe de mai bine?
– Dacă bugetul se face în decembrie, am speranțe. Dacă bugetul e gata în decembrie, cum ar fi normal… Nu să mi-l dai tu, Bolojane, abia în iunie! În iunie! Și toți am stat și am aplaudat, iar acum i-am prins p-ăștia că s-au îmbrăcat frumos să se ducă la botez. Acum hai să ne ducem în chiloți! Să ne spună ei cum să ne îmbrăcăm când ne ducem la un botez, la o nuntă.
# Se fac valuri pe niște subiecte de carton, ca să deturneze atenția de la lucrurile care contează de fapt.
– Exact așa. Se fac valuri doar ca să deturneze atenția oamenilor în altă parte.
