# Cum s-a opus căsătoriei familia tinerei care-l considera pe Brătianu un revoluţionar ce-și risipise averea și cum și-a susținut Pia soțul de-a lungul întregii sale cariere politice
Figură emblematică în rândul doamnelor din familia Brătianu (femei care au marcat sfârşitul secolului al XIX- lea şi mai ales secolul al XX- lea prin exemplele oferite, prin educaţia primită, iubirea de patrie, şi, mai ales, prin personalităţile puternice pe care le-au avut), Pia,
soţia lui Ion Brătianu, și-a rânduit întreaga sa viață de după căsătorie în strânsă legătură cu activitatea politică a soţului său, alături de care a fost în momentele cele mai grele dar şi în cele mai fericite, indiferent de sacrificiile pe care a trebuit să le facă. Pia Brătianu a fost o persoană care s-a remarcat printr-o modestie rară şi o nobilă simplitate. A dus o existenţă discretă, lipsită de ostentaţie, fără false pretenţii și a avut o mare tandreţe pentru copiii, rudele și prietenii săi. Dotată cu o sclipitoare ironie nativă, Pia Brătianu a rămas, de-a lungul anilor, la fel de înţeleaptă și senină, atât în faţa bucuriilor cât și a durerilor vieţii. Bătrâna doamnă a apucat să trăiască bucuria realizării României Mari faurită cu ajutorul fiilor ei, aşa cum a văzut România Mică faurită cu ajutorul soţului ei.
Caliopia sau Pia, cum o alinta Ion C. Brătianu, fiica lui Luca Pleşoianu din Râmnicu Vâlcea, s-a născut în 1841 şi a rămas orfană de mică. Cum a ajuns să-l cunoască pe Ion C Brătianu și să-i devină soție e poveste lungă.
Într-o vizită la fratele ei la Bucureşti, Maica Maximila, stareţa mânăstirii Ostrov, sora lui Ion C. Brătianu, bună prietenă cu Luca Pleşoianu, îi povesteşte fratelui despre situaţia în care se găsea orfana. Ion C. Brătianu auzise vorbindu-se despre Luca Pleşoianu, ca despre unul din primii alegători din Vâlcea șI află că mama Piei, Evghenia, căsătorită de părinţi la 16 ani cu Luca Pleşoianu, fusese una din cele mai frumoase, bine crescute şi de bună familie fată din Râmnicu Vâlcea, fiica lui Ghiţă Capeleanu.
Cu prilejul unei vizite electorale facute la Râmnic, Ion C Brătianu merge într-o vizită la Costica Lahovary, unde e invitat la prânz, iar seara ajunge la o petrecere la care era invitată şi Pia. Se interesează de tânăra domnișoară şi vorbeşte şi cu protectorii ei în legătură cu posibilitatea încheierii unei căsătorii.
Inițial, unchiul Piei, Vlădescu, se opune căsătoriei, considerând că Brătianu era un revoluţionar care îşi risipise averea pentru înfăptuirea revoluţiilor, însă Pia le spune răspicat membrilor familiei că ea nu îl consideră pe Brătianu un vagabond pentru faptul că şi-a cheltuit averea pentru ţară şi că, dacă ar fi cerută de soţie de acesta, în niciun caz nu l-ar refuza.
“Căsătoria urma să aibă loc loc două luni mai târziu la Ostrov, la 6 iulie 1858, după ce se logodiseră fără să îşi schimbe inelele. Sunt cununaţi de fratele lui Ion Brătianu, Teodor şi de bunica Piei. După cununie, soţii Brătianu vor mai petrece două săptămâni la Ostrov, pentru ca apoi să meargă la Piteşti la Anica Furduescu, alta soră a lui Ion Brătianu, care le oferă una din camerele de locuit. În acea perioadă, Brătianu spusese să se refacă casa de la Florica, locul unde dorea să-şi întemeieze o familie”, detaliază Simona Șerban, directorul Centrului de Cultură Brătianu de la Ștefănești.
Tânăra soție ia contact cu viaţa soţului său, cu prietenii, iar dintre aceştia, o mare influenţă asupra sa o va avea Maria Rosetti.
“Pia Brătianu a fost atât de impresionată de lumea în care se găsea acum şi inferioritatea ei a jignit-o atât de mult, încât a cerut soţului său să i se dea imediat profesori ca să-şi completeze studiile”, mai spune Simona Șerban
Așa a studiat franceza, literatura şi gramatica, iar istoria – cu Ion Brătianu despre care spunea că era un profesor lipsit de răbdare pedagogică.
“Doamna Rosetti a învăţat-o gospodăria occidentală, pe cea românească o ştia deja de la mamă-sa mare, moaşă-mea, cum îi zicea şi întodeauna a avut o casă ţinută în perfecţie, o masă excelentă, căci tata, deşi foarte simplu în gusturile lui, era foarte exigent pentru calitatea şi pregătirea bucatelor”, spunea Sabina Cantacuzino.
O gospodină desăvârșită şi o femeie foarte ordonată, Pia Brătianu a fost şi o persoană extrem de curajoasă. Obișnuia să mergă la Vila Florica singură, iarna, şi își petrecea acolo mai multe zile în casa lipsită de pază şi locuită numai de femei. O făcea chiar și la anii bătrâneții.
“Atât pentru ea, cât și pentru copiii ei ţinea departe teama de nimicuri. Obişnuia să trimită copiii de mici singuri în odăile întunecoase, nu permitea nicio lumină după ce îi aşeza în pat seara şi mai ales a ferit pe aceştia de orice superstiţie, arătându-le cât de absurde sunt”, mai spune Simona Șerban
Avea însă o mare frică de apă, după cum relatează şi fiica sa Sabina, în cartea sa: „tata şi mama erau foarte des în trăsură spre Florica, Sâmbureşti, Mihăeşti, Pleşoi, pe drumuri rele şi poduri puţine; trebuia adesea să treacă prin apă. Mamei îi era frică văzând trăsura în mijlocul vâltorii şi tata îi acoperea capul cu o pătură”.
Ion şi Pia Brătianu s-au stabilit definitiv la Florica. În 10 ani, Pia a avut 8 copii. Nu s-a dezlipit de ei nedespărţindu-se nicio clipă până nu i-a văzut mari. Ea este cea care s-a ocupat de educaţia copiilor până în momentul în care a considerat că nu mai are ce să-i înveţe şi că trebuie aduşi profesori pentru continuarea studiilor celor mici (mai târziu, în momentul în care s-a Ion Brătianu a considerat că este necesară aprofundarea studiilor copiilor, familia s-a mutat la București. Peste ani, Ionel şi Vintilă îşi fac studiile la Paris, iar apoi se întorc în ţară pentru a profesa).
Prietenii, cunoștințele, oamenii politici care au trecut pragul Vilei Florica au remarcat-o pe Pia Brătianu inclusive ca pe o doamnă ospitalieră. Un foarte exemplu în acest sens îl reprezintă perioada în care familia Rosetti a locuit la Florica (iarna lui 1864-1865), aflându-se în mare lipsuri la Bucureşti.
Prima fiică a soțillor Brătianu moare la numai trei ani
În 1865 viața Piei e și a soțului său e zguduită moartea primei lor fiice, Florica. Copila s-a stins la numai trei anişori. “Durerea părinţilor a fost grozavă şi niciodată ştearsă”, povestește Sabina Cantacuzino în memoriile sale.
Întreaga viaţă a Piei Brătianu a fost legată de activitatea politică a soţului său
În vara anului 1870, la momentul arestării lui Ion Brătianu, Pia Brătianu, deşi, până atunci, nedespărţită de copiii săi, l-a însoţit de această dată pe soţul său, după cum reiese din relatările Sabinei: „Ce îngrijată trebue să fi fost mama de pericolul care ameninţa pe tata, ca să ne părăsească în acea stare, dânsa, care nu se mişca de lânga noi…”.
Moartea lui Ion Brătianu fost extrem de dureroasă pntru Pia
Pia Brătianu a fost marcată profund de moartea soțului său, în 1891. I-a supraviețuit până în 1919, trecând prin primul război mondial şi având parte de toate rigorile din acea vreme.
“Pentru aşa-zisa siguranţă a trupelor de ocupaţie, poliţia politică germană, încă din decembrie 1916, a început arestări, internări în lagăre sau fixarea de domiciliu obligatoriu pentru multe personalităţi politice, intelectuali, funcţionari rămaşi în Bucureşti, suspectaţi pentru sentimentele lor proantantiste sau pentru legăturile lor cu familia Brătianu. Desigur, problema rămânerii lor în Bucureşti a fost mult discutată în familie, mai ales că printre cei ce urmau să rămână se număra şi bătrâna Pia Brătianu, soţia lui Ion C. Brătianu”, relatează reprezentanții Centrului de Cultură Brătianu.
”Trebuia însă luată o hotărâre”- scria Sabina Cantacuzino – “Cine să plece la Iaşi, cine să rămână, căci toată familia nu trebuia să părăsească populaţia Bucureştilor care nu se putea mişca. Despre cei mobilizaţi nu se discuta… Cât pentru mama, părerile erau diferite. Ionel ar fi voit să o ia, eu pledam să nu se pună la vârsta ei pe drumuri spre necunoscut şi în timp de iarnă; dânsa luă cuvântul şi, cu clarviziunea ce avea în toate împrejurările, zise lui Ionel: Eu rămân aici. Nu că aş vrea să mă despart de tine, te-aş urma oriunde, dar simt că acolo unde vă duceţi nu ţi-aş fi un sprijin, ci mai mult o mare grijă şi ţi-aş îngreuna poate chiar datoria. Pe de altă parte, faptul că mă laşi aici va încuraja mai mult pe cei care rămân în urma ta. Pia (n.r. una din fiicele Piei a purtat numele mamei) rămâne cu mine. Ionel şi noi toţi ne stăpâneam cu greu emoţia şi îi dădurăm dreptate”.
La Bucureşti au rămas Pia Brătianu, mama, Sabina Cantacuzino, sora, şi soţul ei doctorul Constantin Cantacuzino (arestat şi reţinut un timp la Hotel Imperial, transformat în loc de detenţie de către autorităţile germane), Pia Alimănişteanu, sora, Lia Brătianu, soţia lui Vintilă I.C. Brătianu, împreună cu fiul lor Vintilă de trei ani, Maria Pillat, sora, împreună cu doi nepoţi şi cu soţul ei Ion Pillat (arestat şi internat la Săveni şi în Bulgaria).
În timpul acesta, Vila Florica a fost jefuită, lăzi întregi cu scrisori fiind luate şi distruse.
Pia Brătianu a trăit, la bătrânețe, bucuria realizării României Mari făurită cu ajutorul fiilor ei, aşa cum a văzut România Mică făurită cu ajutorul soţului ei.
Cristina Stancu
