De unde vine numele Colibaşi şi prin ce s-a remarcat această zonă înainte de construcţia Uzinei Dacia? O întrebare la care puţini dintre cei născuţi după 1966 pot răspunde şi care merită măcar pusă!
Începutul activităţii industriale a zonei Colibaşi este legat, în conştiinţa multora, de 1966, anul în care a început construcţia Uzinei Dacia. Puţină lume ştie însă că actuala zonă Mioveni a constituit un punct aproape industrial încă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, concentrat în zona satului Colibaşi, numit aşa după sutele de colibe sărăcăcioase ale locanicilor.
Sătucul a afost ales drept destinaţie pentru desfăşurarea unei activităţi oarecum secrete: întreţinerea avioanelor. Zona a fost aleasă nu la întâmplare, ci tocmai pentru că era una retrasă, înconjurată de foarte mulţi copaci şi suficient de puţin vizibilă, cât să poată fi păstrată ascunsă.
“Partea platoului dinspre oraş era, la vremea aceea, pistă de lansare pentru avioane. Hangarele în care se ţineau aceste avioane au fost construite, se pare, cu cel puţin un an înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial. Există voci care spun că aici nu doar se întreţineau avioane, ci se şi construiau aparate de zbor. Unitatea se numea Vasile Tudose”, a mărturisit, pentru Atitudine în Argeş, primarul oraşului Mioveni, Ion Georgescu
După încheierea războiului, aici au început să se fabrice piese pentru camioane, tractoare dar şi pentru maşinile de teren IMS produse la Câmpulung. Pe aceste locuri lua fiinţă Uzina de Piese Auto Colibaşi, care realiza preponderent produse de concepţie sovietică şi care, în 1966, ajungea să aibă în jur de 6000 de salariaţi, o cifră impresionantă pentru acea perioadă.
Comuna Colibaşi îşi încheie existenţa în anul 1989, când, la data de 19 aprilie, prin Decret Prezidențial, localitatea rurală devenit orașul Colibași. Abia din anul 1996, ca urmare a unor demersuri făcute la Guvern și Parlamentul României de către autoritățile locale, orașul Colibași devine oraşul Mioveni.
Schimbarea numelui este considerată un act de reparație morală, având în vedere faptul că actuala concentrare urbană se află pe vatra vechiului sat demolat în totalitate pentru a face loc noilor construcții, aşezare care, înainte de a se numi Colibaşi, şi-a prins numele de un cneaz local, Mihu (Mihov în slavonă). De reţinut că Mihoveni (Mioveni) face referire direct la locuitorii vechii formațiuni sociale legate de personajul amintit şi că oraşul constructorilor de maşini are o istorie de peste 500 de ani, prima atestare documentară fiind în în anul 1485.
Cristina Stancu
