Denisa Popescu
****
Amintirea crește în locuri sărate
Ca marea și ca lacrima.
De multe ori și ca patima.
Ea trece prin noi
Cu vedenii, cu viziuni.
Amintirea este esență,
Dar nu esență de lumi.
Amintirea e ce ne rămâne
După săvârșite,
Desăvârșite minuni.
xxx
Vine o vară aspră, iubirea mea.
Soarele va arde
Ca și cum ne-ar căuta.
Pescărușii ne vor ciuguli stelele,
Crezând că ne ciugulesc pleoapele.
Corpurile noastre
Nu vor mai fi de pământ,
Vor curge ca lacrimile.
Vine o vară fierbinte, iubirea mea.
Vine o vară când
Pielița umbrei
Va fi pielița patimei.
Virgil Diaconu
Intangibilă
Ea nu m-a tăvălit niciodată
prin grădina cu portocali a trupului ei.
Ea este o femeie intangibilă.
Printre degete îmi scapă ca nisipul.
Bucuria mea umblă în zdrenţe.
Şi totuşi, ea este femeia din care beau apă pe furiş.
Femeia în care îmi voi îneca singurătatea.
Eu nu mai ating de multă vreme pământul,
când merg – eu calc pe păsări în zbor…
Femeie intangibilă, femeie secretă,
în noaptea aceasta te voi arunca în groapa cu lei!
În noaptea aceasta te voi deschide!
Întâmpinare
Tu erai sprijinită de propria-ţi frumuseţe
ca de o pajură.
Eu veneam plin de pământuri,
de ierburi şi spini,
cu o gălăgie de păsări pe umeri.
Cu un nor de vrăbii,
care intrau în vorbă cu toată lumea.
Eu veneam plin de polen şi în căutare de faguri.
Eu te priveam din cele patru anotimpuri
aşa cum cineva îşi privise crucea.
O, fără vise cădeau fructele pomului!
* Poezii citite pentru TVR Craiova
