Un eveniment important din istoria orașului Pitești a fost înființarea „Gimnaziului teoretic” la 6 septembrie 1866, cunoscut o perioadă sub denumirea de Liceul „Nicolae Bălcescu”, astăzi Colegiul Național „Ion C. Brătianu”. În anul școlar 1873 – 1874, gimnaziul a funcționat cu toate cele 4 clase și cu un număr de 6 profesori (4 plătiți de stat și 2 de județ). De la 1 aprilie 1877, plata tuturor profesorilor a fost făcută din bugetul statului (9 profesori).
În anul 1894, în urma unor numeroase intervenții adresare ministerului de către profesorii gimnaziului, autorități și o serie de cetățeni din Pitești, gimnaziul s-a transformat în liceu, înființându-se clasa a V-a, iar în următorii ani și celelalte clase.
În anul 1897 s-a pus piatra fundamentală a localului propriu care s-a dat în folosință în anul 1899. Întregul ansamblu de clădiri s-a construit pe cheltuiala Ministerului Instrucțiunii Publice, directorul liceului în această perioadă fiind profesorul de geografie cu studii la Paris, Nae Gh. Dumitrescu. Corpul principal de clădire realizat în stilul arhitecturii tradiționale românești după planurile arhitectului C. Al. Băicoianu, se numără printre cele mai impunătoare construcții din municipiul Pitești[2].
La 26 octombrie 1899, noul local al liceului (corpul principal, casa directorului în care se află astăzi Secretariatul și celelalte anexe) a fost recepționat în prezența constructorului Cretzianu.
În anul 1898, Colegiul a primit numele lui „Ion C. Brătianu” – revoluționarul de la 1848 și cunoscutul om de stat de mai târziu, care se născuse aici în anul 1821.
Foști elevi ai Colegiului Național „Ion C. Brătianu”
– CONSTANTIN CHRISTESCU (1881) – general de armată, eroul de la Mărășești din 1917.
– COSTIN PETRESCU (1891) – pictor, autorul marii fresce de la Ateneul Român, profesor de pictură murală la Școala Națională de Bele-Arte din Lyon.
– ION MINULESCU (1897) – poet.
– GEORGE VÂLSAN (1899) – poet, prozator, etnograf și geograf; primul doctor în geografie din România, fondatorul etnografiei românești.
– RUDOLF SCHWEITZER-CUMPĂNA (1901) – pictor și grafician, maestru emerit al artei.
– GEORGE ULIERU (1903) – medic și scriitor.
– ION TRIVALE (IOSIF NETZLER) – critic literar, căzut pe front în 1916.
– ARMAND CĂLINESCU (1912) – prim-ministru al României 1938-1939.
– DAN BARBILIAN (ION BARBU) – matematician și poet.
– TUDOR TEODORESCU – BRANIȘTE (1918) – ziarist și prozator.
– VLADIMIR STREINU (N. IORDACHE) (1920) – critic literar.
– NICOLAE BRÂNZEU (1926) – compozitor, dirijor al Filarmonicii din Arad. Laureat al premiului pentru compoziție George Enescu.
– GHEORGHE MARINESCU (1941) – medic specialist în inframicrobiologie, laureat al Academiei Franceze de Medicină, autor a numeroase lucrări științifice.
– CONSTANTIN BĂLĂCEANU STOLNICI – academician, specialist în cibernetică, neurologie, gerontologie.
– MARIUS IOSIFESCU (1954) – matematician, doctor docent în științe, membru al Academiei Române.
– DUMITRU CONSTANTIN DULCAN (1956) – medic neuropsihiatru, savant de recunoaștere internațională.
– EMIL CONSTANTINESCU (1956) – profesor universitar, președinte al României în perioada 1996-2000.
– CAROL CORBU – maestru emerit al sportului, multiplu campion național, medaliat cu aur, argint și bronz la campionatele europene[3].
– ION A. ANGELESCU – redactor la Academia Comercială București.
– NICOLAE BĂNESCU – academician.
– MIRCEA PENESCU (1970) – profesor universitar doctor, Directorul Spitalului Clinic de Nefrologie Alexandru Davila, București.
– ION SĂLIȘTEANU – pictor.
– SORIN ILFOVEANU – pictor, decan la Academia de Artă.
– VIRGIL TEMPEANU – profesor universitar București, membru corespondent al Academiei din Munchen.
– LEON TEODORESCU – profesor universitar, primul doctor din România în științe ale educației fizice și sport, rector al Academiei Naționale de Educație Fizică și Sport (sursa: wikipedia)
Lista ar putea continua mult timp, fiind ca un organism viu, într-o continuă schimbare. La Mulți Ani Colegiului Brătianu!
