”A iubi inseamna ceva, restul nu e nimic” –
Alfred de Musset
Din 24 februarie și până pe 8 Martie, tot românul simte nevoia, mai mult ca în altă perioadă a anului, să-și declare, etaleze, chiar să strige dragostea. Femeia este în centrul acestei manifestări exhuberante, pentru că, bineînțeles, dragostea este la genul feminin. Dar cum se iubea și mai ales declara dragostea, în anii când tableta era un caiet studențesc, iar mesajul, nu circula pe internet, ci din foaie, în foaie, până ajungea sub privirea adoratei? Se iubea simplu, cu flori lipite în oracol și versuri izvorâte din tumultul unei inimi de licean…se iubea public, în oracol, pentru ca toată lumea să știe, fără echivoc, cine făcea obiectul unei pasiuni pe care te-ai străduit să o ascunzi încă din clasa a IX-a, iar acum nu mai are sens…
Sărbătorile dedicate iubirii sunt, pentru mulţi, un prilej să flirteze, să-şi mărturisească sentimentele direct sau pe ocolite, o ocazie să-şi arate afecţiunea pentru parteneri, în privat sau în public. Modalităţile de a face aceste lucruri în ziua de astăzi sunt legate, mai ales, de tehnologie şi reţelele de socializare: mesaje amuzante sau romantice, animaţii şi slide-show-uri cu inimioare şi fotografii de cuplu etc. Romantismul, poeziile şi scurtele mesaje de dragoste, precum şi textele amuzante sau satirice legate de iubire se regăseau, pe vremuri, în caiete scrise de mână: aşa-zisele oracole şi caietele de amintiri în care tinerii îşi exprimau gândurile şi sentimentele.
Uneori te întrebi de ce trebuie celebrată iubirea, în loc să fie trăită? Dragobetele este mai mult o poveste, un mit, este Zburătorul lui Heliade Rădulescu, este iubitul acela imaginar, neapărat frumos, deştept, fidel şi puternic. Atât de puternic emoţional încât orice dorinţă pământească poate fi împlinită în sanctuarul unui suflet de fată. De ce Dragobetele este un personaj masculin, iar iubirea în esenţa ei, chiar şi gramaticală, este de genul feminin? Este ca şi cum ai întreba de ce floarea are tot conotaţii feminine. La fel şi natura, pasiunea, tandreţea, iar exemplele pot continua până la sinonimul iubirii….amor. Masculin şi plin de o virilitate ascunsă. Amor, Dragobete, soare… poate şi sărut, deşi acesta pare desprins din familia astrului ce oferă căldură pământului. Iată cum își scrijeleau iubirea, în oracole, adolescenții epocii comuniste:
“Ah! Cum trece şi se duce,
Tot ce-n lume e mai dulce
Tinereţea şi amorul,
Visul, dragostea şi dorul”
“Când răsare luna,
Mă trezesc din somn,
Mă gândesc la tine
Şi nu pot să adorm”
Poate că mulţi dintre noi, privind la ceea ce ne notam în caietele cu amintiri, încercăm un zâmbet. Un zâmbet iscat de inocenţa unei tinereţi în care trăiam sufleteşte, şi mai puţin trupeşte. Scriam despre despărţiri, despre trecerea timpului, fără să conştientizăm că viaţa ne va oferi clipe şi de împliniri sufleteşti şi de dezamăgiri. Despărţirile erau un capăt de ţară, un liman între viaţă şi non-viaţă, un deşert emotional, nopţi fără sens, buze fără un sărut. Dicţionare ale iubirii, simbolul ochilor, orarul iubirii, poruncile pe care trebuie să le îndeplinească partenerii, dar şi texte satirice legate de iubire.
Carmen Buliga
