# Detalii neștiute: de la Dacie la Lăstun și de la Lăstun la Dacie!
Constantin Stroe (n. 24 martie 1942, Hulubești, comuna Hulubești, Dâmbovița – d. 17 decembrie 2016, București) , inginer, fost director general și membru al Consiliului de Administrație al companiei Dacia Automobile S.A.
Constantin Stroe a absolvit Universitatea Politehnică din București. Și-a început cariera în industria auto în 1968, când s-a angajat ca inginer la Uzina de Automobile Pitești. În decursul celor peste 30 de ani de activitate, Constantin Stroe a avansat treptat în cadrul companiei, ocupând succesiv funcțiile de șef de atelier, inginer șef și director tehnic.
În noiembrie 1987, la două săptămâni de la Revolta de la Brașov, Constantin Stroe a fost dat afară de la Dacia deoarece a refuzat să preia conducerea fabricii de autocamioane, în ciuda faptului că propunerea era făcută de prim-ministrul Constantin Dăscălescu, la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu. A lucrat apoi o perioadă la turnătoria din Slatina, apoi la Întreprinderea de Piese și Subansamble Auto din Scornicești și la Oltcit Craiova. În 1988 a fost numit director la Întreprinderea de Autoturisme Timișoara, conducând colectivul care a produs autoturismul Dacia Lăstun.
Plecarea forțată la Fabrica… Lăstun!
Constantin Stroe : ”Vă voi relata un episod dur din viaţa mea profesională, plasat, temporal, după alte câteva, la fel de tensionate. Mai întâi, am refuzat dispoziţia conducerii superioare de atunci, a partidului şi guvernului, referitoare la preluarea conducerii Uzinei de Autocamioane Braşov (29 noiembrie 1987), la două săptămâni după greva istorică a muncitorilor din acest municipiu. A urmat, imediat, demiterea mea de la Dacia şi lunile surghiunului la Slatina, Scorniceşti (Olt), ulterior, Craiova (Dolj). După toate acestea, am fost chemat la Bucureşti, de primul ministru, Constantin Dăscălescu, care, în stilul ce-i era caracteristic, mi-a spus că va rămâne familia fără mine, dacă nu mă duc la Timişoara să fabric autoturismul Lăstun. Chemase, în birou, un general, adjunctul Miliţiei Române, dar şi pe adjunctul ministrului construcţiilor de maşini. Le-a spus la amândoi următoarele: „Îl luaţi, îl urcaţi în tren, şi-l duceţi la Timişoara, să facă Lăstunul!”.
Aveam doar costumul de pe mine şi un diplomat. Era în mai 1988. În anii ’88-’89, am condus colectivul Întreprinderii de Autoturisme Timişoara, care a fabricat cele 5.637 de automobile Lăstun. Nu am fost implicat în concepţia autoturismului. Pentru acest model făcuse o adevărată pasiune cuplul prezidenţial de atunci al României, Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu. Am rezolvat, însă, problema asimilării noului reper în fabricaţia de serie. Episodul despărţirii mele de Dacia 500, cum fusese denumit, între timp, Lăstunul, a fost la fel de dramatic, dar în alte circumstanţe.
În 20 decembrie 1989, Timişoara era deja liberă şi oamenii au început să-şi cureţe vârfurile. La amiază, muncitorii s-au strâns în mijlocul uzinei, m-au ridicat pe un piedestal improvizat şi mi-au comunicat: „Rămâi cu noi!” Eram foarte marcat, pentru că, în sinea mea, îmi doream să plec de acolo. În exilul pe la Slatina, Scorniceşti, Craiova şi Timişoara, nu-mi putusem lua familia lângă mine. Am fost singurul director, din cei 38 câţi avea Timişoara, nedat afară de salariaţi la Revoluţie. Sigur că, fabricaţia de autotuturisme la Timişoara nu a putut supravieţui. Piaţa, după Revoluţie, avea alte aşteptări, iar Lăstunul era departe de a le satisface. Dar, cum s-a văzut pe parcurs, ideea de autoturism mic, mai ieftin, cu emisii reduse, sigur şi cu performanţe acceptabile, a rămas şi rămâne valabilă…
În ianuarie 1990, a venit la Timişoara noul ministru al Industriei Construcţii de Maşini, Ion Aurel Stoica, pentru a inspecta Întreprinderea de Autoturisme din acest municipiu. L-am aşteptat pe aeroport pentru a-l conduce la fabrică. Atunci când am intrat cu ministrul în curtea uzinei, am constatat că acolo aşteptau vreo 12 maşini de la Piteşti, cu câte patru-cinci oameni în fiecare. Veniseră să-i ceară ministrului să mă transfere înapoi la Dacia. Într-o sală lungă de consiliu s-au aşezat timişorenii pe-o parte, piteştenii de cealaltă parte, iar ministrul le-a zis: „Eu mă duc cu domnul Stroe să-mi arate fabrica, voi negociaţi-l!”. Până la urmă, timişorenii au înţeles că trebuie să mă întorc la familie şi aşa am ajuns înapoi la Piteşti. Mărturisesc că evenimentul mi-a produs o mare bucurie: reveneam la vechea pasiune, Dacia, de care fusesem în mod brutal despărţit, astfel că am acceptat, fără rezerve, cererea oamenilor, devenind directorul general al uzinei. (Petre Popa, Interviuri nonconformiste de pe patru continente, Pitești, 2015).
Continuarea muncii în echipa ”Dacia”
La începutul anului 1990 s-a întors la Pitești, în funcția de Director General al uzinelor Dacia, funcție pe care și-a păstrat-o și după privatizarea societății. A devenit Vice-Președinte al Consiliului de Administrație în 2002.
În 2004, a fost decorat de statul francez cu distincția Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare. În 2012, Constantin STROE a fost decorat de statul român cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler.
Pe lângă poziția de la Dacia, Constantin Stroe a fost Președintele Asociației Constructorilor Români de Automobile.
Preocupări didactice: Institutul de Învăţământ Superior/Universitatea din Piteşti (1973~2002). Volume importante (în colaborare): Elemente de proiectare a dispozitivelor (1985); Proiectarea dispozitivelor pentru maşini unelte (1995). Numeroase studii, articole, analize, rapoarte, interviuri, emisiuni media, reuniuni tematice naţionale sau internaţionale, negocieri, saloane, expoziţii externe. Inovaţii şi invenţii brevetate. Implicări constante în viaţa Cetăţii, preşedinte, Fotbal Club Argeş, Piteşti (1990- 2000) (Enciclopedia Argeșului și Muscelului, ediție virtuală, Vol. IV, p. 123).
A murit pe 17 decembrie 2016, la Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni” din București, în urma unui accident vascular cerebral (wikipedia).
