La Institut, la Ștefănești, s-a încercat aproape totul. Totul împotriva închiderii, pentru că, până la închidere, nu mai este decât un pas. S-a încercat vânzarea de vinuri cu eticheta ștearsă, pentru a nu se mai produce alte etichete; s-a încercat vânzarea către țări îndepărtate precum China; s-au schimbat câțiva directori; s-au șters, la un moment dat, datoriile care creșteau, la nivelul zecilor de miliarde, la Finanțe. Acum se vând struguri în stradă, fiind mai profitabil așa, decât în vin.
Culmea, pe poarta care, odată, era cea de intrare în Institut, a apărut și o tablă care indică existența acestuia. Doar că indicatorul este pus pe un teren… proprietate privată. Un particular s-a judecat, acum câțiva ani, cu instituția, și a câștigat terenul pe care, odată, intrau sute de angajați la INCDBH. Acum, este reclama, dar… nu mai este intrarea. La un moment dat, terenul era de vânzare pe OLX.
Între timp, producătorii privați de vinuri din zonă prosperă. Producători care nu au moștenit vie, sediu, utilaje, mașini. Dar nu au moștenit nici o proastă gestionare a unei averi ce se duce de râpă. Plăcuța… nu face decât să confirme că Institutul este cu mult, mult în urmă!
A.S.
