Nicolae V. Mecu s-a născut în satul Gorganu, comuna Călineşti, județul Muscel, în data de 17 mai 1945. Editor, critic și istoric literar, cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează departamentul Ediții critice și istorie literară, și profesor îndrumător asociat al Școlii doctorale a Facultății de Litere, la Universitatea din București. Dedicat în particular cercetării activității lui G. Călinescu și editării critice a operei acestuia, a publicat totodată o serie de volume personale și colective de istorie a literaturii române moderne.
Volume importante:
George Călinescu şi contemporanii săi, I, II (1987);
Iacob Negruzzi. Vocaţia comunicării (1999);
Între fapte şi sens. Studii şi eseuri de istorie literară (2004);
Centrul şi periferia. Itinerar pe orbita clasică a literaturii române (2004).
Colaborator: Dicţionarul scriitorilor români, II-IV (1998-2003);
Dicţionarul general al literaturii române, A-R (2004-2006).
Articole, comunicări, analize în reviste literare din ţară. Membru, Uniunea Scriitorilor din România. (Enciclopedia Argeșului și Muscelului, coord. Petre Popa, vol III, pag. 73, ed. online).
Nicolae Mecu: ”România poate fi schimbată de toți factorii și elementele care o compun. Și asta se poate întâmpla oricând, pentru că nu este niciodată nici prea târziu, nici prea devreme să te gândești la rădăcinile tale, la locul care îți aparține, dar nu îți aparține numai ție. România poate fi schimbată prin regăsirea limbii, unul dintre cele mai afectate organisme vitale ale națiunii”.
