Pedagogia românească e în declin de 20 de ani, aşa că avem multe de învăţat, mai cu seamă dacă ne dorim să obţinem rezultate viabile. Nu ştim cât sunt aleşii noştri de dispuşi să-şi însuşească strategii aplicabile în procesul de educaţie, dar materialul de studiu nu le-ar lipsi. Iar dacă mai-marii n-au timp de studiu, dascălii
au cel puţin un motiv să se apuce de citit. Săptămâna trecută, Biblioteca Judeţeană Argeş a găzduit lansarea volumului „Paulo Freire. Viaţa şi opera – pentru o pedagogie a dialogului”, lucrare elaborată de italianul Paolo Vittoria, cartea fiind tradusă în limba română de către două cadre didactice ale Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. Volumul cuprinde o sinteză a activităţii publicistice a brazilianului Freire, despre care se spune că a revoluţionat politica educaţională în America Latină a secolului trecut. Printre acţiunile pedagogului demne de menţionat se numără alfabetizarea persoanelor aflate în situaţie de oprimare în America de Sud, în secolul XX. În România, pedagogul n-a căpătat notorietate, poate şi din cauza orientării sale, de stânga, dar specialiştii români în domeniu îl recomandă ca pe un gânditor ale cărui idei pot fi puse în practică fără riscuri. După cum ne-a declarat Mihail Sachelarie, directorul BJA: „E un eveniment deosebit. Mai puţine cărţi de pedagogie au fost lansate la Biblioteca Judeţeană, pedagogie care cred că este foarte importantă pentru România, în ziua de astăzi. Deci orice fel de schimb sau de dialog pe teme de pedagogie sunt foarte importante. Paulo Freire cred că a fost un exportator de pedagogie. Este într-adevăr un pedagog de stânga, dar cred eu, cu idei foarte interesante, mai ales într-o Românie în care învăţământul nostru are probleme în ceea ce priveşte educaţia.” ANCA ITTU
