# Scrisă și tipărită la îndemnul ÎPS Calinic, cartea cuprinde și o herestire a sa
Duminică, 19 iunie, fosta închisoare comunistă din Pitești a fost gazda unui eveniment cu totul deosebit. Marghiolița Huzum, mătușa omului de afaceri Gheorghe Axinte, o bătrână țărancă de 86 de ani dintr-un sat pitoresc din Vaslui, și-a prezentat cartea „O viață de țărancă” într-un dialog cu toți cei care au venit să o asculte și să o întrebe, nu puțini la număr. O carte care a așteptat mai mult de o jumătate de secol lumina tiparului, care s-a născut din mâinile muncite și pricepute ale unei țărănci fără o educație școlară deosebită, dar cu inteligență nativă și bun simț excepțional.
Volumul începe cu o herestisire a ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, la îndemnul căruia a și fost scrisă și tipărită, dar și cu o prefață a cunoscutului etnolog şi teolog Costion Nicolescu. Cartea adună poveștile reale ale unei țărănci trecută prin Al Doilea Război Mondial, comunizare, colectivizare, revoluția din 1989 și postcomunism. O viață într-o carte, o viață trăită cu demnitatea și limpezimea minții tipice țăranului român.
“Am scris o parte din câte le-am trăit, bune şi rele, cu gândul că mâine voi pleca în lumea cealaltă, acolo unde mă va trimite Dumnezeu. De multe ori m-am temut că nu voi mai apuca să termin de scris aieste caiete. M-am rugat Măicuţei Domnului şi numai în Ea mi-am pus tot timpul nădejdia… Şi m-am rugat Ei ca o ţărancă simplă, cu credinţă, ca să-mi ierte păcatele şi să mi le ştiargă cu lacrimile ei sfinte.”, a povestit Marghiolița Huzum.
”Pe la sfârșitul lunii iulie a anului 2010 m-am întâlnit în parcul Mânăstirii Argeșului cu Marghiolița Huzum, venită în drumeție pe plaiurile argeșene.
Aveam să văd o cucoană zveltă și cu o voioșie rar întâlnită, descrețindu-ți fruntea de îndată ce te-a învăluit cu rostirea sa inconfundabilă. Rar mi-a fost dat să aud o limbă mai vioaie și viu colorată. 
Dialogul a continuat cu o limpezime absolută, nedându-ți seama că această cucoană avea deja 80 de ani, după cum am aflat, spre surprinderea mea. Am gândit de îndată, în timp ce Marghiolița Huzum își depăna cu măiestrie episoade din viața sa de țărancă zbuciumată, că ar fi bine să scrie cu mâna ei și exact cum vorbește, vremea petrecerii sale în frumusețea acestei lumi văzute. Auzind aceste îndemnuri, s-a uitat atentă să vadă, după expresia feței mele , dacă nu cumva este un fel de glumă literră, iar după câteva clipe o aud:,,O să mă apuc de scris de cum ajung acasă! Că mă gândisem și eu, dar mi-am zis că-s prea bătrână și n-ar mai avia nici un rost!
Ne-am despărțit, eu nădăjduind că nu va uita Marghiolița Huzum promisiunea rostită în graiul cel moldovenesc. Au trecut cam 45 de luni de atunci. Mare mi-a fost surpriza când o nepoată a ei mi-a prezentat manuscrisul intitulat atât de sugestiv: O viață de țărancă!”, se arată în heretisirea semnată de ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului.
L.G.
