Mircea Bârloiu este etericul Filialei Argeș a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Nu s-a hotărât până acum – și sunt convinsă că nici n-o va face vreodată – dacă îi e bine aici, în dimensiunea noastră, în țara aceasta, în orașul în care a predat până de curând. S-a pensionat și vrea de-acum să colinde lumea în lung și în lat, fără să-i mai dea cuiva socoteală. Vrea să învețe să integreze lumea în propria structură, să împartă cu ea o armonie de semizeu ispășind printre atâtea singurătăți.
Expoziția de la Galeria ”Metopa”, deschisă toată luna septembrie, continuă o serialitate de tip jurnal, a cărei temă recurentă este ENERGIA, în variile ei forme de
manifestare. Mircea Bârloiu este un foarte bun desenator. Știe nu doar să construiască o poveste, ci și s-o împodobească, s-o facă să lumineze de departe și în întuneric.
”Radiografiile subiective” dau seamă despre felul lui de a relaționa cu contextele, în etapele de cunoaștere pe care le parcurge. Stadiile de evoluție spirituală curg unul într-altul – de la lumina subtilă, cea dinaintea căderii în lume, la materia densă și, mai departe, după victoriile din trup și din minte, către așezarea în Icoană. Remarcabile, esențiale – detaliile. Ele sunt, de fapt, firimiturile de pâine din poveste, care te împiedică să rătăcești drumul spre casă.
Denisa Popescu
