# Sfântul Ioan încheie, oficial, sărbătorile de iarnă. Astăzi, nevestele petrec la “Iordănitul femeilor” şi tot de sărbătoarea Sf. Ioan, prin unele sate se porneşte “Iordăneala” şi “Udatul Ionilor”. Una din superstiţiile legate de această sărbătoare spune că în dimineața acestei zile e bine să ne stropim cu agheasmă nouă pentru a fi feriți de boli în decursul anului.
Creştini-ortodocşii de pretutindeni îl cinstesc pe Ioan Botezătorul ca pe cel mai mare dintre sfinți, după fecioara Maria, iar iconografia ortodoxă îl
reprezintă în icoana numită Deisis, rugându-se împreună cu ea, ca mijlocitori pentru păcatele oamenilor. În calendarul orthodox, Sf. Ioan are mai multe zile de pomenire: 24 iunie – nașterea sa (sărbătoarea numită Drăgaica sau Sânzienele), 7 ianuarie – ziua Sfântului Ioan ca botezător al Domnului și 29 august – tăierea capului Sf. Ioan – zi de post și rugăciune. Mai mult, anual, la data de 24 iunie, se celebrează în lumea creștină nașterea lui Ioan Botezătorul, o mare excepție făcută acestuia, întrucât sfinții și martirii sunt comemorați în ziua morții lor, ca zi a nașterii lor în Împărăția Cerurilor.
Cine a fost Sf. Ioan?
Înaintemergătorul Domnului, cum este numit în scrierile bisericeşti, Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, despre care Mântuitorul spunea că a fost cel mai mare bărbat născut din femeie, este cunoscut ca ultimul mare profet al Vechiului Testament a cărui misiune a fost aceea de a pregăti poporul iudeu pentru venirea lui Iisus Hristos, pe care l-a și botezat în Iordan.
Ioan, fiul preotului Zaharia (preot la Templul din Ierusalim) și al Elisabetei (verișoara Sfintei Fecioare Maria) s-a născut la Ein Karem, o localitate al cărei nume se traduce ”izvorul din grădini”, situată la 10 km de Ierusalim. În tinerețe a dus o viață ascetică (purta o haină confecționată din păr de cămilă și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică), iar mai târziu s-a retras în deşertul Bethabara pentru a se ruga, pentru ca în anul 26 d. Hr. să înceapă să propovăduiască și să boteze, vestind venirea lui Mesia, fapt pentru care a fost numit Înaintemergător. Cel mai de seamă moment al activității sale l-a reprezentat întâlnirea cu Iisus, pe care l-a botezat în râul Iordan. Evangheliile relatează cum Ioan îl botează pe Mântuitor care vine la el pentru a împlini planul lui Dumnezeu, moment în care Duhul Sfânt se pogoară asupra lui Iisus ca un porumbel. Ioan Botezătorul îl recunoaște pe Iisus ca fiind “mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatul lumii”.
Moartea Sfântului Ioan Botezătorul
Sfântul Ioan l-a acuzat de incest pe Irod Antipa, regele Iudeii, fapt pentru care a fost încarcerat și decapitat, la cererea soției lui Irod, Irodiada, și a fiicei vitrege a acestuia, Salomeea.
Se spune că trupul lui Ioan Botezătorul ar fi fost dus de susținătorii săi în localitatea Sebastia (azi în Cisiordnia), unde ar fi fost îngropat. Împăratul roman anticreștin Iulian Apostatul (360-363) ar fi ars rămășițele lui Ioan Botezătorul, împrăștiindu-i cenușa. Capul ar fi fost salvat și dus la Alexandria (Egipt), apoi la Constantinopol (Turcia), de unde a fost dus în provincia Poitou (Franța). Din trup ar mai fi rămas nearse numai un braț și un deget.
În 2010, în podeaua unei biserici bulgare de pe insula Sf. Ivan (Sveti Ivan) au fost descoperite niște oseminte care, după ce au fost datate cu carbon-14, s-au dovedit că aparțin primului secol după Hristos. Cercetătorii de la Universitatea Oxford au tras concluzia că acestea aparțin lui Ioan Botezătorul, deși nu pot dovedi cu certitudine acest lucru.
Supersiţii, tradiţii şi obiceiuri
Se știe din tradiția populară că Sfântul Ioan este protectorul pruncilor și se spune că ea trebuie ţinută pentru ca pruncii să se nască sănătoși. Ziua de Sfântul Ioan este o zi de bucurie şi, potrivit superstiţiilor, cine nu se veseleşte în această zi va fi trist tot timpul anului. La sate, oamenii îl celebrează pe Sfântul Ioan pentru ca Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc și animalele de fiarele sălbatice.
Se mai spune că în dimineața zilei de Sfântul Ioan fiecare om trebuie să se stropească cu agheasmă nouă, pentru a fi feriți de boli în decursul anului şi că după Sfântul Ioan “se botează” gerul, adică se înmoaie frigul și începe să se facă mai cald.
În multe sate, se mai păstrează încă obiceiul “Iordănitul femeilor” sau “Tontoroiul Femeilor” care este, de fapt, o petrecere a nevestelor. Femeile se adună la o gazdă, unde aduc fiecare alimente și băutură, apoi petrec până dimineața, spunând că se “iordănesc”.
Un alt obicei întâlnit în ziua de Sfântul Ioan este “Iordăneala”. Grupurile de feciori care au luat de la preoţi, în ajunul Sfântului Ioan, agheasmă de la Bobotează, merg în dimineața zilei de Sfântul Ioan la biserică și, după terminarea slujbei, udă cu apă sfinţită fiecare credincios care iese din lăcaşul sfânt. Cei “iordăniți” trebuie să-i răsplătească pe urători cu bani. În alte zone, flăcăii merg şi pe la casele oamenilor, botezându-i şi “iordănindu-i”, iau în braţe fiecare membru al familiei ca să-l învârtă. „Iordăniţii” se luptă cu feciorii, cunoscut fiind că „iordănitorii” sunt ajutaţi de Sf. Ioan care dă putere şi celui care se luptă cu ei.
Deşi prin Argeş nu se practică, de Sfântul Ioan mai există un obicei, acela al Vergelului sau, altfel spus, spargerea Crăciunului. Fetele de măritat pregătesc coşuri cu bucate şi băutură iar Feciorii merg şi le iau de acasă ca să le ducă în curtea unde se ţine Vergelul. Aici se încinge o horă în care intră fetele ce speră să se mărite în acest an şi, până spre miezul nopţii, se formează viitoarele cupluri. Petrecerea se încheie cu un ospăţ comun, care “sparge” perioada sărbătorilor de iarnă.
În Transilvania şi Bucovina, cei care poartă numele Ioan au parte de obiceiul numit „Udatul Ionilor”, un ritual de botezare simbolică cu elemente ce amintesc de sărbătorile greceşti sau romane ale începutului de an.
Numele Ioan
Ioan este un nume iudaic (“Iohanan” – prescurtare din “Iehohanan”) şi înseamnă “Dumnezeu s-a milostivit”. Foarte mulţi români poartă numele de Ion, Ioan sau Ioana, fie ca atare, fie ca derivate: Ionel, Nelu, Ionică, Nică, Ionut, Onuţ, Ionela, Nela, Ionica sau Oana, alcătuind cea mai bogată familie onomastică din România.
Cristina Stancu
