Preşedintele Traian Băsescu a conferit decoraţii pentru 16 primari, pentru eforturile depuse în activitatea administrativă locală de-a lungul a mai multe mandate.
Pentru cei care se mai îndoiau asupra meritelor primarului Tudor Pendiuc, ziua de miercuri, când în Monitorul Oficial a fost publicat un decret oficial, a căzut ca un trăsnet. A fost ca şi cum cerurile s-ar fi deschis şi de acolo, de sus, ar fi strigat însuşi glasul Preşedintelui:
„Puţincredincioşilor ai oraşului municipiu reşedinţă de judeţ, pe numele său Piteşti! Oare nu ştiaţi că acesta este Primarul Meu, întru care M-am bucurat, ca numele Meu să fie în veci lăudat?”
După care cerurile s-au închis la loc, căci Primarul Pendiuc era de acum Cavaler. Asupra lui se pogorâse, ca un porumbel, Ordinul Naţional Pentru Merit în Grad de Cavaler.
Pentru ce? În semn de apreciere pentru eforturile depuse în vederea dezvoltării infrastructurii urbane, în interesul comunităţilor care le-au încredinţat, de-a lungul timpului, mai multe mandate de primar.
E adevărat, primarul nostru cel de toate zilele nu a fost singurul care s-a bucurat de binecuvântarea prezidenţială. Dar parcă dintre toţi cei decoraţi, niciunul nu s-a bucurat mai mult ca Vanghelie care este şi Pendiuc care va mai fi!
Nouă, muritorilor de rând, celor care trecem ca o frunză în vânt printre mandatele fără număr ale lui Pendiuc, ne rămâne totuşi amărăciunea de a nu fi primit nici o recunoaştere din partea Prezidenţiabilului. Cum pentru ce? Păi nu suntem noi aceia care îl cadorisesc pe domnul Primar, o dată la patru ani, cu câte un mandat? Ce s-ar face domnul Primar fără noi?
Dar haideţi să nu ne punem această întrebare, ci mai curând să ne smerim şi cu cutremur în suflet să ne întrebăm: ce ne-am face noi fără Pendiuc?
La ora la care aşternem aceste rânduri, trei câini maidanezi dansează vesel pe patinoarul artificial din faţa Teatrului, sub supravegherea atentă a cinci poliţişti comunitari, care aşteaptă cuminţi să fie dotaţi cu patine.
Cavalerul Veselei Figuri
