Spiridon Voinescu.
Momente ce au făcut, parcă, parte dintr-un film cu buget redus ne-a oferit, pe gratis însă, e drept, proaspătul șef mut al celei mai mari organizații de partid din Argeș. Valeca este politicianul care, din postura de om deștept ce este, a putut să debiteze, cu greu și aceea, o gogoașă politică destul de grosolană. ”Nu cer votul nimănui” – și-a declarat acesta înțelepciunea politică, din puțul gândirii, cu puțin înainte de alegeri. Păi, dacă nu ceri votul nimănui, înseamnă că nu ai cam nimic de oferit nimănui, caz în care intră repejor în casă, dom` senator, și rămâi acolo un deceniu, două, poate îți
trece. Dacă intri într-o competiție care se finalizează prin vot, ei bine, automat, trebuie să și ceri votul acela, că altfel ești chiar pe dinafară. Începutul de autism politic al domnului senator a fost suplinit, însă, cu vârf și chiar peste, de locotenenții de campanie, Ion Georgescu și Gheorghiță Boțârcă, dar și de sublocotenenți numeroși, mai ales din rândul primarilor de comune, care au cerut votul, asiduu, în numele și pentru primul președinte mut din istoria PSD Argeș. Valeca a dorit să nu ceară voturi pentru a nu-și face obligații. Necerând el, obligațiile pe care și le-a făcut sunt, acum, mai mari, pentru că i-a făcut pe alții să ceară. Lor, Valeca le este dator. Le este dator și celor care l-au votat, chiar dacă nu le-a cerut nimic. Șerban Valeca îi este dator, desigur, de săptămâna trecută, și stăpânului Dragnea, al cărui sărut i-a mai adus niscai zeci de voturi, poate tocmai cele decisive. Diferența de numai 100 de ștampile între el și Mânzână spune destul de multe despre influența și dragostea pe care i-o transmit, actualului președinte, colegii din partid. Diferența de numai 100 de voturi nu îl fac pe Valeca marele câștigător, ci îl proclamă pe Mânzână ca mare perdant. Săptămâna trecută s-a petrecut nimic altceva decât un moment semi-democratic, în care s-a născut, prin cezariană și nu natural, liderul mic al unui partid mare. Culmea! Valeca a fost votat chiar și de Cătăliiiin Răăăădulescu, deputatul retrăgându-și candidatura pentru a face loc locomotivei karatiste și nucleare și cu susținere de la centru. Trist pentru Rădulescu a fost însă discursul președintelui mare, Liviu Dragnea.
Acesta a declarat: ”mă întâlnesc des, la Parlament, cu Șerban (Valeca) și cu Mircea (Drăghici)…Cuum? Liviu nu se întâlnește și cu Cătălin, tocmai cu acest Cătălin, care a adus moda folosirii, în politica mare, a numelui mic? Ah…
Președintele Valeca se vrea sobru, vrea rezultate, nu vorbe. Este fals, din mai multe motive. În primul rând, cele șapte luni de interimat nu au dus la descoperirea niciunei Americi, din contră, în istoria partidului s-a putut bifa prima respingere de propunere de hotărâre a C.J. între colegi pesediști. Un președinte tăcut cu greu va putea conduce, la victorie, o armată de 20.000 de oameni, câți are, cu carnet, în momentul de față, PSD Argeș. Jocurile, în cazul acesta, vor fi făcute de alții. Sunt curios, de pe acum, ce candidați vor avea colegiile Topoloveni și Mioveni, spre exemplu, la parlamentarele de la anul. Sunt curios ce candidați nu va avea colegiul Pitești. Sunt curios ce mașini cu număr de Argeș vor intra, de acum, mult mai des în parcarea mică și selectă a Curții de Conturi, unde președinte este bunul prieten argeșean Nicolae Văcăroiu. Prieten cu cine trebuie, nu neapărat numai cu președintele Șerban Valeca, un karatist care va ști, probabil, să se apere mai mult prin tăcere.
Mulți au opinat că județul s-a mutat la Mioveni. Nu e rău, Mioveniul este destul de aproape. Față de mutările catastrofale ale deconcentratelor, pe la Ploiești, Alexandria sau cine mai știe pe unde, Mioveniul e o bucurie. Bucurie care, însă, nu se vede pe fețele pesediștilor acum, după alegeri. Și asta pentru că ei știu că problema lor nu s-a rezolvat, că a câștigat, chinuit și el, cel mai tare dintre trei slabi.
