Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului este dată relativ recentă în calendarul românesc, venind pe filiera slavă.
Minunea s-a petrecut în timpul împăratului Leon al VI – lea cel Înțelept (886 – 912). Trebuie să știm că acest praznic a început a se ține pentru o pricină ca aceasta: în zilele împăratului Leon cel Înțelept în Constantinopol, spre o duminică, făcându-se priveghere de toată noaptea în sfânta biserică Vlaherna a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în întâia zi a lui octombrie, și mulțimea poporului stând înainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos și-a ridicat ochii împreună cu ucenicul său, Fericitul Epifanie, și au văzut pe împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh și rugându-se, strălucind cu lumină și acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oști cerești și de mulțime de sfinți, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleși, Sfântul Ioan înaintemergătorul și Evanghelistul Ioan.
Iar cele cu umilință graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său fiu, și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: «Împărate ceresc, primește pe tot omul, cel ce Te slăvește pe Tine, și cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; și unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfințește, și preamărește pe cei ce te preamăresc pe Tine, și pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta.
Primește-le toate rugăciunile și făgăduințele și-i izbăvește din toate nevoile și răutățile» știind și noi pe solitoarea și acoperitoarea noastră, să năzuim către dânsa cu umilință strigând: «Acoperă-ne pe noi cu acoperământul tău, Preasfântă Fecioară, în ziua răutăților noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va despărți, de față să ne stai întru ajutor și, să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperământului tău».
A consemnat CONSTANTIN MÎNDRUȚĂ
