Spiridon Voinescu
M-a certat mama, ca pe ăia micii, că de politicieni scriu numai de rău. Păi de cine, mamă, am întrebat-o, să scriu de bine? ”Scrie de Nicolescu.” Aș! E-nchis. Nu merge… ”Scrie de vecinu` Boțârcă.” Aș!.. ”Ce, și vecinu`?…” Nu, mamă, Boțârcă e deschis, da` cum scriu de el de bine, cum mă ceartă, așa că mai bine nu. ”Hai că știu. Scrie de Dorin Mărășoiu, că vă cunoașteți și ați băut de două ori vin împreună. Cam mult vin…” Am scris, mamă, de Dorin Mărășoiu. ”De bine?” Mdaa… ”Auzi, da` Mărășoiu ăsta e tot la PSD?” Da, mamă, la pesede, pesedeu`… ”Și Tecău e PSD-ist?” Pesediiist. ”Și Burnei? Că îl
știu de când terminase facultatea de farmacie, era un slăbănog.” Și Burnei, mamă, tot pesedist, și Oprescu, și Polexe, și Coco, și Mircea, și umbra lui Mircea, și firma lui de consultanță, și primarii consultați, și Boțârcă, și Ionică cel cu cinstea mică. Toți sunt pesedei…i… ”Îhî, cam mulți…” E ceva, mamă, unfuckingbelievable, și să dezlege ei cuvintele, că tot sunt buni la engleză, de când cu acel tu ti tu tu tu tu (adică, în ingliș, două ceaiuri la camera două sute douăzeci și doi, chestie atribuită lui Iliescu, la prima sa vizită alături de prima sa doamnă, în prima sa Londră)… ”Păi și liberalii unde sunt?” La dracu, mamă, cam pe acolo. S-au dus dracu la București, după bani, sau au trecut la PSD, că în Argeș trebuie să dea bomba să plece ăștia de la ciolan. Singurii liberali rămași în județ sunt Brătienii, da` li s-au cam ros carnetele de partid. Noroc că a apucat Boian să le pună numele pe niște străduțe din cartierul de la Ștefănești, asta până să plece cu șpaga la Udrea. Acu` le-ar fi numit Coldea, Laura, Codruța… Strada principală s-ar fi numit Turnătoriei, nu de altceva, dar se vede turnul de la Petrochimie. Care nu a avut niciodată turnătorie, însă asta e problema lor. Și-așa o taie, pe toată, să facă una mai mică, mică cam (e voită cacofonia, specială pentru context, jur) cât cuvântul unui liberal plecat, cum îți spuneam, mamă, dracu, pe la București. Plecat să salveze la nivel de țară, că aici terminase tot… Sunt mulți și, mai ales, deși! Însă tot mai puțini și mai rari, în mod paradoxal și fără nicio legătură cu performanțele sexuale ale unuia din liderii lor. Nu vezi, mamă, că pesediștii au ajuns, în Argeș, cum spune fii-to ăl mare, by default? Adică așa, cam cum este pus solitaire-ul pe toate calculatoarele. Chiar dacă e idiot, chiar dacă e indigest, pesedeu` are artiștii, deține scena, are microfoanele și boxele, are contract de arendă pe terenul concertului și, culmea, controlează și spectatorii. Care înjură, scuipă pe jos, fumează și aruncă chiștocul ca niște dobitoci și critică, în mod copios, muzica și concertul. Însă, după fiecare patru ani de concert, aplaudă în draci prestația…
”Hai, mamă, pune-ți și tu un pahar, de tărie, ceva. Și scrie și tu ceva de bine. Uite, scrie de Burnei. Cum îți ziceam, era un slăbănog. Fuma Kent lung, și era băiat tare bun… Era pe vremea lui Ceaușescu, nu apăruse PSD-ul. De fapt, apăruse demult, dar se numea puțin altfel…”
