Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Argeș a organizat – marți, 31 ianuarie, la Biblioteca ”Dinicu Golescu” – în parteneriat cu Departamentul de Consiliere și Orientare pentru Carieră din cadrul Universității București, dezbaterea cu tema ”Consilierea de carieră: perspectivă comparată elevi-studenți”.
Directorul Departamentului, Marian Crăciun, secondat de colega sa de la Universitatea Politehnică, Nicoleta Rizoiu, le-au prezentat psihologilor din instituțiile argeșene, de învățământ gimnazial și liceal, evoluția din ultimii trei ani a domeniului, structurată pe niveluri de servicii prestate.
Consilierul de carieră, extrem de util, în condițiile unei societăți fluide, care experimentează fenomene, mecanisme și profesii noi, nu are încă, în România, un statut limpede. El este confundat, cel mai adesea, cu psihologul școlar sau cu asistentul social. Mai mult, dintr-un soi de neglijență relaxată, cuplată cu superficialitatea perioadei, se vrea asimilarea lui cu dirigintele clasei, pregătit pentru cu totul altceva. Din acest motiv, s-au făcut demersuri pentru constituirea unei Asociații Naționale de profil și pentru introducerea de modele standardizate, care să aibă în vedere metodologia, baza materială, numărul de copii și cheltuielile de deplasare de la un punct de lucru la altul. În prezent, consilierul școlar se ocupă de aproximativ 800 de copii, în învățământul preuniversitar, în timp ce, la nivel universitar, un asemenea consilier trebuie să facă față unui număr de 2.000 de studenți. Pentru comparație, în țările cu o civilizație așezată, consilierul de carieră sfătuiește în jur de 700 de studenți.
Coordonatorul Centrului Județean de Resurse și Asistență Socială, Augustina Ene, a adus în discuție și alte problematici de actualitate – remigrarea copiilor născuți în Italia și în Spania, care nu cunosc deloc sau care cunosc puțin limba română, dar care trebuie integrați în sistemul nostru școlar; neputința de a-i aduce în cabinetele de consiliere pe liceenii dependenți de droguri; legislația incoerentă, care urmărește transformarea psihologului în profesor, deși diferențele de rol sunt clare și necesare; respingerea activităților cognitive de către cei mici, mai repede și mai agresiv decât până acum, din cauza suprasolicitării. Rezultatul este, în acest context, creșterea numărului celor ce fac terapie, concomitent cu scăderea vârstei de la care începe terapia – nouă, chiar opt ani.
Denisa Popescu
