# Lansare-eveniment la Biblioteca Județeană Argeș
Varujan Vosganian a ținut – miercuri, 22 februarie, la Biblioteca Județeană Argeș – una dintre lecțiile sale memorabile, adevăr prefirat printre degete de metaforă, despre istoria noastră recentă, insuficient luminată, incomplet tălmăcită și neasumată. Prilejul i l-a oferit lansarea romanului ”Copiii războiului”, publicat anul trecut, la ”Polirom”.
Și de această dată, Varujan Vosganian strălucește. Romanul este un joc de nuanțe și subtilități. Sociale – pentru că surprinde lumi la răscruce de regimuri, de secole, de
conflicte nerezolvate. Identitare – fiindcă personajele nu știu cine sunt, de fapt, un ”nu știu” care are legătură atât cu nașterea lor, cât și cu devenirea, ca reacție la rănile nevindecate ale copilăriei. Nuanțe și subtilități simbolice, de asemenea – pentru că scriitorul subordonează adesea sensul, coerența, epicul pur și limpede nevoii, profund umane, de legendă.
Rezultatul este evaziunea – naturală, alunecare sau plutire – într-o poveste care plasează, la un moment dat, acțiunea între dimensiuni. Oglinzile sunt portaluri dincolo de făptura concretă, peria și pieptănul ridică, exact ca în basme, păduri întunecate între clipa prezentă și trecut, între mintea rațională și amintire, bolnav nu este cel care alege să uite, ci acela care se hrănește, zilnic și lucid, cu suferință. ”Copiii războiului” se vrea o ”carte a șoaptelor poporului român”. După formula magică a celei care l-a consacrat pe autor, la nivel mondial, învederând genocidul împotriva armenilor.
Varujan Vosganian a vorbit, în fața sălii pline – liceeni, oficialități, oameni cu ocupații și simpatii politice felurite – și despre tentația puterii, despre ignorarea imorală a jertfelor umane din 1989 și din 1990, și despre faptul că, astăzi, imaginarul nostru este secătuit, nu mai secretăm vise, în jurul cărora să ne coalizăm într-un proiect național. Triada fundamentală de atitudine – Uitare-Răzbunare-Iertare – prezentă obsesiv în cărțile lui Varujan Vosganian, se încarcă, în ”Copiii războiului”, cu o energie copleșitoare. De citit, așadar, și de cumpănit.
Denisa Popescu
