Continuăm serialul intitulat Portrete postume pentru prieteni, purtând semnătura profesorului universitar doctor Petre Popa, inaugurat, de publicația noastră, în săptămâna 11-17 ianuarie 2016, atunci când s-au prezentat cititorilor detalii referitoare la juristul Silvestru D. Voinescu (1935-2005), director emblematic al Bibliotecii Județene Dinicu Golescu Argeș (1964-2004). În etapele următoare, autorul a reevaluat, succesiv, importante figuri publice, din acest areal, precum: biologul Radu Stancu (1937-2008); muzeologul Iulian Ilie-Rizea (1934-1996); istoricul Valeriu-Florin Dobrinescu (1943-2003); universitarul Constantin I. Dumitrescu (1936-1980); inginerul Ion C. Vasiliu (1936-2000); actorul Constantin Zărnescu (1931-2003); profesorul Ion M. Dinu (1920-2009); inginerul Gheorghe Poțincu (1933-2002); inspectorul școlar Marian Stoica (1937-2012); preotul Marin Drăgușin (1929-2014); managerul Sava Costache (1928-1998): arhitectul Nicolae Ernst (1939-2005); constructorul Constantin Olteanu (1929-2005).
După cum s-a precizat editorial, evocarea unor personalități, o dată pe lună, prin săptămânalul Atitudine în Argeș, se raportează la trei criterii distincte: ziua lor de naștere; faptele perene, care le definesc activitatea antumă; consemnarea în Enciclopedia Argeșului și Muscelului, postată pe Internet (www.atitudineinarges.ro). Rubrica are caracter deschis, promovează voluntariatul intelectual, nu incumbă conotații politice, finalizare preliminată (20 mai 2018), prin gruparea acestor eseuri într-un volum, purtând titlul serialului, dedicat evenimentului aniversar: Pitești-630. Partener media, saptămânalul Atitudine în Argeș, tehnoredactor, inginer dr. Adrian Mestecăneanu.
Pentru martie 2017, calendarul sinoptic înscrie, convergent spațiului geografic tradițional și principiilor enunțate, specialiști veritabili, apropiați proiectelor semnatarului paragrafelor următoare, precum: Dan Aciobăniței (actor); Eugenia Andrei (profesoară); Florin Anghel (literat); Marin M. Braniște (preot); Ion Hurdubețiu (germanist); Maria Mulțescu (arhitectă). Dar, istoricul Petre Popa ne propune omagierea profesorului de Limbă română, monografist și editor, Constantin Ion FULGEANU (1933-2005).
GENEALOGIE TRADIȚIONALĂ
Marți, 14 martie 2017, unul dintre cunoscuții profesori, dedicat, vocațional, aproape o jumătate de secol, diversificării rolului formativ al învățământului național, Constantin FULGEANU, ar fi împlinit 84 de ani! Dar, Atotputernicul îl chema, spre Ceruri, vineri, 26 august 2005, odihnindu-se, acum, în Cimitirul Sfântul Gheorghe, din reședința Argeșului. Existența sa pământeană (1933-2005) suprapune, după cum vom observa, plurivalențe semnificative, relatările noastre oferind cititorilor posibilitatea selectării unor importante cuantificări citadine.
Documentar, viitorul dascăl, Constantin Ion FULGEANU s-a născut la Pitești (14 martie 1933), consolidând, treptat, genealogia familiei, având sorginte musceleană (Conțești, Davidești, Racovița). Tatăl său, Gheorghe C. Fulgeanu (1900-1983), stabilit în comuna Găvana, integrată orașului Pitești, prin Legea Nr. 499, din 15 iunie 1946, a fost, multă vreme, maistru tăbăcar, apoi, asociat la Fabrica de Încălțăminte Constantin și Ionel Dumitrescu, productivă după 1921. Gospodăria Fulgeanu, aflată și acum în acelaşi loc, este un reper distinct al perimetrului adiacent.
Informal, statistica oficială, datată 10 septembrie 1941, notifica, pentru comuna Găvana, pe lângă unitatea deja amintită, inclusiv Fabrica Textila Românească (1914), tăbăcăriile patronilor Constantin Petrescu, Ion Ionescu, Lică Petrescu, Ion I. Ionescu, Valeriu I. Ionescu, alte firme particulare, totalizând aproape 800 de salariați, mulți domiciliind în Pitești. După etatizările din 11 iunie 1948, ori anii imediat următori, fosta comună Găvana se transforma, prin amplitudinea investițiilor cincinale, în Platforma Industrială Pitești-Nord, precum și în cel mai mare cartier comunitar.
Adaptându-se climatului economico-social, propriu etapelor amintite, Gheorghe și Firica Fulgeanu s-au preocupat, constant, de educația celor patru copii ai lor: Victor Gh. Fulgeanu (1927-1976), tehnician constructor, având contribuții directe la reclădirea localității Vedea (sediu raional); Maria Gh. Fulgeanu (1929-2011); Ion Gh. Fulgeanu (1931-1999), profesor de matematică, nominalizat în analele mai multor școli din Argeș; Constantin Ion Gh. FULGEANU, onorat prin acest medalion tematic. Au translat, pentru deceniile următoare, efigia familiei tradiționale!
ELEVUL FULGEANU CONSTANTIN ÎN BĂNCILE LICEULUI FANION DIN PITEȘTI
După absolvirea claselor primare și secundare, urmate la instituții aflate în vecinătatea casei părintești, Constantin FULGEANU devenea elevul Școlii Medii de Băieți Nr. 1 Pitești, numită, ulterior, Nicolae Bălcescu, eponimie acordată conform Ordinului Nr. 2053, din 21 octombrie 1957, emitent, Ministerul Învățământului București. Sunt titulaturi folosite, temporar, de actualul Colegiu Național Ion C. Brătianu Pitești. Intra, așadar, pe sub arcada liceului fanion al Argeșului, cunoscut, succesiv, prin denumirile: Gimnaziul Clasic (1866-1894); Liceul de Băieți (1894-1898); Liceul Ion C. Brătianu (1898-1947).
Etapa când prietenul nostru frecventează această instituție (1948-1952) a fost concludentă pentru redimensionarea sistemului educațional autohton. Se va consuma, astfel, experimental, primul ciclu școlar, organizat pe baza prevederilor Legii pentru Reforma Învățământului, adoptată de Marea Adunare Națională a Republicii Populare Române (3 august 1948). Dintre noile reglementări, convergente deveneau: unificarea și laicizarea activităților didactice; fixarea duratei studiilor medii la 11 clase; posibilitatea înființării secțiilor serale; reconversia bacalaureatului în examen de absolvire; introducerea accepului consiliului pedagogic, privind orientarea absolvenților spre facultate.
Asemenea direcționări, aplicate inclusiv la Școala Medie de Băieți Nr. 1 Pitești, începând cu exercițiul 1948-1949, erau parcurse, cu succese notabile, inițial, de 12 clase paralele, totalizând 550 de elevi. Printre ei s-a distins, fără echivoc, FULGEANU Gh. Constantin Ion. Ca dovadă, notele obținute în cei patru ani de studiu (VIII-XI), dar și la examenul maturității, au motivat primirea recomandării oportune frecventării cursurilor universitare.
După cum ne mărturisea cu sinceritate, adolescența liceală din Pitești a fost marcată pozitiv, pentru generația sa, de prestațiile directorului Ion Steriopol (Limba franceză) și a celorlalți profesori, cu deosebire: Gheorghe Aman (Limba română); Preda Ionescu (Limba latină), Iulian Matei (Istorie); Emil Morțun (Matematică); Gheorghe Toma (Geografie); Florin Cosmescu (Fizică); Titu Păuna (Științe naturale); Tache Sâmbotin (Muzică); Ștefan Aricescu (Educație fizică). Marea majoritate au devenit clasici ai acestui edificiu intelectual, iar prestigiul lor va fi cultivat, cu precădere, prin ținuta publică a promoției 1948-1952.
STUDENT AL UNIVERSITĂȚII DIN BUCUREȘTI
Pasiunea pentru literatură, exersarea anumitor genuri narative, curiozitatea descifrării documentelor cronicărești, l-au determinat pe absolventul Constantin FULGEANU să opteze, fără variantă subsidiară, pentru Facultatea de Filologie din Capitală. Instituția devenise unul dintre pilonii Universității București, numită, atunci, Constantin I. Parhon, modalitate ce reverbera meritele savantului endocrinolog, originar din Câmpulung (Muscel).
Tradiția specializării, selectate de prietenul nostru, era, în 1952, aproape seculară! La 30 octombrie 1863, luase ființă, prin Decretul principelui Alexandru Ioan Cuza, Școala Superioară de Litere, iar, peste aproximativ un an (4/16 iulie 1864), se organiza Universitatea din București, având trei facultăți: litere-filosofie, drept, științe, rector fondator, juristul Gheorghe Costa-Foru (1821-1876).
Succesul admiterii piteșteanului Constantin FULGEANU la Filologie a fost pe măsura dorinței și eforturilor exprimate, constant, de-a lungul claselor liceale, ori a proiectelor, complementare idealurilor filtrate intuitiv. Devenea coleg de generație, pentru cinci ani (1952-1957) cu viitorii universitari Sorin Alexandrescu, Ion Diaconescu, Eugen Simion, audiind, împreună, prelegerile unor personalități ale academismului, precum: Boris Cazacu, George Călinescu, Ion Coteanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Alexandru Graur, Iorgu Iordan, George Macovescu, Dumitru Micu, Alexandru Rosetti, Tudor Vianu. Renumele unei asemenea galerii profesorale, dar și exigența conducătorilor de seminarii, au stimulat frecventarea bibliotecilor reprezentantive ale Capitalei, participarea la reuniuni științifice, pregătirea documentării pentru teza de licență, notificată maximal. Este contextul când ne-am cunoscut personal, intersectând amplele spații din strada Edgard Quinet, unde funcționa inclusiv Facultatea de Istorie, etajele superioare având acces spre Facultatea de Geografie și balconul devenit celebru în 1989-1990.
După promovarea Examenului de Stat și acordarea calității intitulate diplomat în filologie, se va consacra (1958) profesoratului. Revenit la Pitești, Secția Regională Învățământ-Cultură, coordonată, atunci, de viitorul director ministerial, Ion Radu, doctor în pedagogie, i-a încredințat tânărului dascăl, Constantin FULGEANU, conducerea Casei Pionierilor din reședința Argeșului, responsabilitate exercitată patru ani (1958-1962). Preocupările educative, gândite special pentru elevii claselor III-VII, datau, în România postbelică, din aprilie 1949, fiind complementare conținutului Legii învățământului (3 august 1948) și criteriilor organizaționale pentru tineret (21 martie 1949). O bună parte dintre activitățile instructive, specifice vârstei amintite, se desfășurau extrașcolar, fiind intermediate, pentru mediul urban, de casele pionierilor. În Pitești, asemenea instituție s-a deschis la 23 august 1954, momentul festiv amintind sărbătorirea primului deceniu al Eliberării (23 August 1944).
Datorită sporirii numărului copiilor, atrași spre cercurile Casei Pionierilor (anterior, sediul Camerei de Comerț Pitești), spațiile erau, în 1960, insuficiente. Ca urmare, obținerea altei locații se transforma în provocarea majoră a directorului Constantin FULGEANU. Insistențele au avut succes! În 1962, Casa Pionierilor Pitești obținea, din partea Sectorului Silvic (inspector-șef, inginerul Teodor Șerb), edificiul unde funcționează, acum, Clubul Copiilor (strada Trivale), negocierea purtând semnătura primarului de atunci (1956-1964), Marin Teodorescu.
NOBLEȚEA DĂRUIRII PROFESIONALE
În toamna anului 1962, Constantin FULGEANU devenea titularul Liceului Nicolae Bălcescu Pitești, instituție școlară etalon pentru Argeș, finalizată anterior, așadar, ca elev, de prietenul nostru (1952). Fotoliul directoral era ocupat, din 1958, de istoricul Nicolae Vlad, iar în Cancelarie, a regăsit, după un deceniu (1952-1962), parțial, foștii săi profesori nominalizați mai sus, dar și colegi aparținând noilor generații. Va rămâne profund atașat acestui spațiu elevat, propice exprimării și dăruirii educaționale, până la finalul carierei (1996).
Din eșantionul profesoral, venit la catedrele Liceului Nicolae Bălcescu în 1962, Constantin FULGEANU ne vorbea despre: Marian Georgescu (Limba română); Veronica Tamaș (Istorie); Nicolae Mitulescu (Geografie); Ilie Ionescu (Matematică); Cornel Corciu (Educație fizică). Împreună cu seniorii tradiționaliști, au format echipa redutabililor, plasarea rezultatelor la învățătură, obținute de elevi, regăsindu-se, constant, pe podiumul național: olimpiade, bacalaureat, admitere la facultate, competiții sportive și artistice, voluntariat.
Asemenea succese au contopit inclusiv pasiunea și eforturile profesorului Constantin FULGEANU, remarcat public datorită unor valoroase inițiative didactice, menite să catalizeze interesul tinerilor pentru studierea Limbii române, Literaturii autohtone sau universale, ori în scopul stimulării creației juvenile. Din atare perspectivă, amintim editarea revistei școlare Mlădițe (1966-1971), primele numere fiind consacrate aniversării Centenarului instituției, sărbătorit la 22 mai 1966. Apoi, în 1971, făcea parte din statul major al umaniștilor liceului, care au relansat tradițiile Societății literare Junimea (1897) și revistei cu același generic (1908), noua serie a publicației Junimea obținând Premiul I pe țară (1981). Totodată, Constantin FULGEANU este fondatorul Cenaclului literar și al Cabinetului de Limbă română Ion Minulescu, existente, peste decenii, în actualul Colegiu Național Ion C. Brătianu Pitești.
După 1990, este ales secretarul Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, Filiala Argeș, acordându-i-se, în același timp, calitatea de mentor al practicii studenților Universității Pitești și responsabilitatea Muzeului Școlar, pentru amenajarea căruia a trudit, împreună cu fostul său diriginte, Marin Manu Bădescu (Limba română), 20 de ani! Convingător, profesorul Constantin FULGEANU a susținut revenirea instituției la eponimia Ion C. Brătianu, idee concretizată prin Ordinul ministerial Nr. 3455, din 26 februarie 1997 (Colegiul Liceal), transformat, inclusiv după insistențe personale, pe timpul vizitei președintelul României Emil Constantinescu (21 ami 1997), fost elev al școlii, în Colegiul Național (Ordinul Ministerului Educației Naționale Nr. 4105, din 16 iunie 1997), directoare, Cornelia Domnișoru (Istorie).
MONOGRAFIST, CRITIC LITERAR, FORMATOR DE OPINIE
Pentru onorarea Centenarului amintit (director, Nicolae Mitulescu), profesorii Nicolae Vlad (Istorie) și Tudor Popescu (Limba latină) au scris Monografia Liceului „Nicolae Bălcescu” din Pitești (1866-1966). Cartea, având 148 de pagini, inclusiv fotografii, tipărită la Întreprinderea Poligrafică Sibiu (5000 de exemplare), rămâne, istoriografic, prima analiză postbelică, referitoare la o entitate didactică reprezentativă din Argeș-Muscel. Modelul a fost urmat, succesiv, de liceele teoretice: Alexandru Odobescu; Zinca Golescu; Vlaicu Vodă; Dinicu Golescu. Forma prezentării și conținutul acestor volume s-au pliat sensurilor ideologice ale timpului.
În 1991, Liceul Nicolae Bălcescu din Pitești (director, Nicolae Voica, matematician), consemna 125 de ani de la fondare gimnazială, reeditarea Monografiei, interferată evenimentului, fiind opera profesorului Constantin FULGEANU. Practic, textul general s-a revizuit și îmbunătățit, informațiile sunt generoase, concluziile referitoare la perioada 1966-1991 au densitate echilibrată, maniera stilistică este revigorată, norminalizările surprind configurații documentare, utilitatea inițiativei personale denotă consistența sentimentelor autorului față de instituția care l-a consacrat. Cartea s-a editat în Pitești (1992). Are 176 de pagini.
Pregătirea cotidiană pentru oficierea lecțiilor la peste 30 de serii liceale (1962-1996), a conferit prietenului nostru, Constantin FULGEANU, posibilitatea să interogheze, simbolic, autorii cuprinși în programele analitice, dar și alți creatori de literatură, formulând, uneori tranșant, convingeri proprii. Asemenea idei regăsim în numeroase articole, studii, referate, recenzii, note de lector, convorbiri media, publicate sau rămase în manuscris. Renumite sunt, totodată, șarjele amicale, ce pigmentau discuțiile din Catedra de Limba Română și Catedra diriginților, din liceu, condusă timp îndelungat, dialogate colegial, predilect, cu profesorii Florin Anghel, Ion M. Dinu, Traian Gărduș, Irina Nicolaescu, Nicolae Spinei.
După cum s-a precizat, Constantin FULGEANU a finalizat clasele liceale în Pitești (1952), făcând parte din ceea ce cronica școlii numește Generația de aur. Etichetarea este motivată prin rezultatele excepționale, obținute la examenele finale, concursul de admitere în facultăți, exprimare civică ulterioară. Ca urmare, unul dintre proiectele sale a fost, invocând sintagma enunțată, elaborarea biobliografiilor intitulate Oameni de seamă ai Argeșului, colecție din care a publicat (1992) textul referitor la colegul de clasă, Nicolae Leonăchescu, originar din Stroești (Mușătești), inginer constructor, profesor universitar, parlamentar, cercetător polivalent. Celelalte pagini au fost doar creionate! Pe aceeași temă, având, însă, referiri la alte promoții, livrează detalii foști elevi preferați ai persoanei portretizate: Marian Anghelescu, Gheorghe Badea, Ion Brănescu, Marian Diaconescu , Jean Dumitrașcu, Mihail Petre Georgescu, Robert Turcescu, Șerban Valeca, Constantin Vărășcanu, Spiridon Voinescu.
FAMILIST CONVINS
Profesorul Constantin FULGEANU a promovat, în Cetate, spiritul genealogiei trainice, iar noua lui familie, constituită pe timpul studenției (1957), este și acum un arhetip. Soția, Aurelia Fulgeanu, originară din Secuieni (Bacău), colegă de facultate, se va adapta, existențialist, specificului vieții cotidiene și cutumelor zonei Argeș-Muscel, reușind o carieră de excepție (Limba română) în actualul Colegiu Zinca Golescu Pitești (1959-1987). Copiii lor, născuți tot la Pitești, au arborat ținută intelectuală, pregătire superioară, talent, perseverență: Gabriel (economist, manager, funcționar public); Bogdan (medic generalist); Mihaela-Corina (jurnalistă, realizatoare media, editorialistă).
Succesiunea familială continuă până în zilele noastre, având ramificații spre alte vârste, regiuni, preocupări, succese. De-a lungul deceniilor, ne-am respectat fără disimulare, profesoarele Aurelia Fulgeanu și Livia Popa (1936-2001) au fost colege de Cancelarie, medicii Bogdan Fulgeanu (1961-2008) și Dan Gabriel Popa vor absolvi facultăți identice, iar conlucrarea formatorului de opinie, Constantin FULGEANU, cu semnatarul acestor paragrafe a rezonat, vizibil, pentru beneficiul comunității.
UN LOC BINE MERITAT ÎN ISTORIA CONTEMPORANĂ
Activitatea antumă și renumele dobândit postum, explică, decisiv, consemnarea profesorului Constantin Gh. FULGEANU în multe sinteze curriculare. Astfel, Monografia Liceului „Nicolae Bălcescu” din Pitești (1866-1966), autori, Nicolae Vlad, Tudor Popescu, volum deja prezentat, amintește titularizarea sa în 1962, importanță având și detaliul „Fost elev al liceului”, comentarii asezonate cu fotografia tânărului profesor (p. 118, 142). Reeditarea lucrării (1991), extinde informațiile privind subiectul abordat (p. 5, 107, 124, 130, 134, 137, 151, 171), evaluându-se, distinct, eficiența pregătirii elevilor pentru olimpiade, ori alte concursuri școlare.
De asemenea, Monografia Liceului „Zinca Golescu” Pitești (1971), autori, directoarea Cecilia Petrescu și Emil Răcilă (istorici), semnalează colaborarea instituției cu profesorul Constantin FULGEANU, în 1961, 1967-1968 (p. 214), amintind, special, titularizarea (1962) profesoarei Aurelia Fulgeanu (p. 215). Interesantă este percepția dr. Ion M. Dinu (prezentat la această rubrică, săptămâna 8-14 august 2016), asupra calităților lui Constantin FULGEANU, relevate prin medalionul din volumul Figuri de dascăli argeșeni, II, 2001 (p. 267-269). Postfața aparține, de altfel, prietenului nostru (p. 353-357), fiind un relevant omagiu adus, în replică, autorului.
Peste doi ani (2003), literatul Constantin FULGEANU era inclus în Argeș. Dicționar de istorici (p. 128), valoroasa operă aparținând directorului Muzeului Județean Argeş, dr. Spiridon Cristocea, iar filologul Grigore Constantinescu îi cardinaliza preocupările didactice și publicistice, folosind tomurile: Dicționar etnocultural, 2006 (p. 208); Argeșul monumental, 2011 (p. 375).
Referiri cu privire la personalitatea sa detașăm, totodată, din elaborarea noastră, Pitești 620. Memento, 2008 (p. 104, 185, 203, 406), redactor responsabil, Mihaela Fulgeanu Matei. Dar, esența comensurării vieții profesorului Constantin FULGEANU se regăsește în Enciclopedia Argeșului și Muscelului, volumul II, 2010 (p. 121), variantă electronică. Selecția textelor aparține redactorului de specialitate, Constantin Vărășcanu (C.M.V.).
Sugerăm conducerii Colegiului Național Ion C. Brătianu Pitești, amplasarea, în spații adecvate, a unor busturi de interior, reprezentând elita așezământului secular, galerie care să cuprindă inclusiv chipul profesorului Constantin FULGEANU. Perpetuarea recunoașterii eforturilor acestor dascăli, pentru înnobilarea efigiilor contemporane, este datorie morală a noilor generații de lideri! Aniversarea Pitești-630 (1388-2018) și sărbătorirea Centenarului Marii Uniri (1 Decembrie 1918) vor motiva, complementar, asemenea inițiative!
Pitești, 2 martie 2017, PETRE POPA
Pentru aprilie 2017: Dan Horia MAZILU
