Ctitorie a domnitorului Ţării Româneşti – Constantin Şerban (1654-1658) şi a soţiei sale – Doamna Bălaşa – Biserica „Sfântul Gheorghe” a fost înălțată în anul 1656. Ea prezintă o arhitectură aparte, care oglindeşte rafinamentul la care ajunsese arta construcţiei în Ţara Românească, la mijlocul secolului al XVII-lea. Sfințirea vechii biserici s-a făcut la 13 mai 1656. În această săptămână se împlinesc 365 de ani de la acest eveniment.
De-a lungul timpului, biserica a suferit modificări substanţiale, ca urmare a reparaţiilor şi refacerilor executate în urma unui incendiu (reparată în 1844 şi 1869). După ultima reparaţie, executată în 1872, construcţia şi-a pierdut înfăţişarea iniţială. Între anii 1964 şi 1969 a fost restaurată prin grija Direcţiei Monumentelor Istorice, de un colectiv condus de arhitectul Ştefan Balş, care a reuşit să redea oraşului un monument de o autentică valoare.
O importanţă deosebită pentru arhitectura monumentului, o reprezintă pridvorul, care este supraînălţat printru-un foişor pe coloane din cărămidă, constituind clopotniţa, soluţie folosită pentru prima dată în Ţara Românească (www.bisericadomneascapitesti.ro).
În jurul anilor 60 biserica s-a regăsit pe lista construcțiilor propuse pentru demolare, însă parcă printr-o minune, sentința aceasta a fost modificată într-un ordin de restaurare totală care să respecte planul original. Astfel că au urmat lucrări între anii 1963 respectiv 1968.
