Există, de mai mulți ani, și o literatură comunicată pe Internet, mai precis pe conturile de Facebook, unde se amestecă în mod inevitabil poezia bună cu poezia modestă. Dar nu așa se întâmplă și cu cărțile publicate pe hârtie?
Dintre poeții care își prezintă creațiile poetice pe Facebook, i-am remarcat cel puțin pe Nicolae Silade, Marian Barbu, Dumitru Grui, Denisa Popescu, Spiridon Voinescu, iar în ultima vreme pe Carmen Secere, Alexandru Ioan Filip și Lidia Zadeh Petrescu.
În cele de mai jos voi prezenta poemele în vers clasic ale lui Alexandru Ioan Filip (73 de ani) și ale Lidiei Zadeh Petrescu (56 de ani). Acești poeți scriu uneori în dialog, în sensul că poezia unuia este urmată de replica poeziei celuilalt, lăsându-ne astfel impresia că poemele lor sunt, de fapt, poeme îndrăgostite… Deși poate că nu este întocmai așa, mai cu seamă că ei nu s-au întâlnit niciodată.
După cât am înțeles, cei doi sunt firi oarecum opuse. Lidia a ajuns un fel de vedetă a Facebookului, pentru că postările ei sunt zilnice. Uneori atinge chiar performanța de a posta și de două-trei ori pe zi, fie fotografii cu ea prin toate locurile pe care le vizitează cu mașina ei de lux 4×4, fie fotografii de la diverse lansări de carte și petreceri literare. Fie își postează poeziile sau tablourile pe care le semnează.
Poetul Alexandru Ioan Filip este mai reținut, pentru că poemele lui sunt plantate mai cu seamă pe contul său de Facebook, printre trandafirii cei roșii ai grădinii. Lidia a editat trei cărți de poezie voluminoase, Filip – niciuna. Dar iată cum îl vede Lidia pe Alexandru: „Filip este unic, a scris peste cinci mii de poezii și, ca șef de cenaclu literar, a supravegheat și format generații de poeți, dintre care unii au devenit consacrați”.
După cum se vede, poetul Alexandru este la capătul opus al gloriei după care aleargă Lidia. În ceea ce privește dialogul lor poetic, văd că Lidia își scrie replica pornind de la poezia lui Alexandru, reușind să își trateze modelul creativ, deci să își facă vizibilă originalitatea și ușurința de a scrie în vers clasic și fără punctuație.
Poezia în dialog m-a ispitit, în trei rânduri, și pe mine. Recentele poeme în vers liber dedicate Prințesei vor apărea probabil în câteva luni… Dar până atunci să îi citim pe poeții de astăzi. Care merită toată atenția.
(Virgil DIACONU)
CINA PIERDUTĂ
Alexandru Ioan Filip
Iubita mea nu m-aștepta la masă
Mai stau puțin cu degetul pe hartă
Să văd pe unde te-am făcut mireasă
Dă pâinea mea străinilor din poartă
Sau caută copii de împrumut
Care cerșesc iubirea din icoane
Și culcă-i în același așternut
Din care îți spuneam că mi-este foame
Și vinde casa, pana, călimara
Poeților care nu au statui
Pe drumul către mine vine seara
Și nu mai fi tu muza nimănui
Te voi visa probabil între vise
Când genele pe somnuri mi se lasă
Și uită nemuririle promise
Iubita mea, eu nu mai vin la masă…
Versuri ZADEH
Cuvinte n-am, nici lacrimi, nici puterea
Să oblojesc dureri ca pe o rană
Căci gura ta m-a învățat tăcerea
Când moartea îți dădea ocol tirană
La nunta noastră încă te aștept
Cu tot ce am și ce mi-a dat destinul
Când inima abia-mi mai bate-n piept
Și viața o înfruntă cu suspinul
Dau pâinea ta străinilor din poartă
Ce-și caută de drum seară de seară
Copiilor orfani fără de soartă
Le-oi da și codrul pâinii de secară
Poeților ce n-au avut statui
Le fac altar din raze de lumină
Ei au cinstit o lume-a nimănui
Pe soclul unui veac praf și ruină
Miresme-n drumul tău n-aduc uitarea
Cu tot ce ne-a fost dat să mai iubim
Și chipul tău răzbate noaptea zarea
De griji împovărat și de destin
Să mă visezi în visele promise
Când mă străbat dureri negrăitoare
Și mă voi prăbuși pe foi nescrise
Că nu-mi mai stă pământul sub picioare
IUBITO, TRAGE MAREA
Alexandru Ioan FILIP
Iubito, trage marea mai aproape
Că se usucă pescărușii-n zbor
Și din corăbii duse peste ape
Se-ntoarce tristă numai umbra lor
Zadarnic punem algele-n grădină
Și pești de sticlă spartă în pridvor
Corăbii dintre vise n-or să vină
Și vom păzi noi singuri umbra lor
Zadarnic punem mult nisip pe dealuri
Și stelele de mare în urcior
Că din corăbii duse peste valuri
Șe-ntoarce rece numai umbra lor
Și hai să facem plaje de porumb
Și dintr-un măr bătrân să facem far
Și-atunci iubirea, dusă de Columb
Ne va descoperi încet și rar
Și-n naufragiul de pe-un rest de munte
Vom fi poseidoni proptiți în sape
Care vor știi sărutul să-l asculte
Iubito, trage marea mai aproape…
Versuri ZADEH
De câte ori trag marea mai aproape
Cu părul despletit ca-ntr-o poveste
Și cerul îmi coboară peste pleoape
Adus de-un vânt din zările celeste
Te simt foșnind în unde, de departe
Și-mi umpli de corăbii universul
Mă vindeci de iubire și de moarte
Cu apa vie, dulce ca și versul
Setea mi-o sting cu arșița din tine
Îmbălsămați cu sarea unui leac
Corabia din vise nu mai vine
S-a rătăcit pe creasta unui veac
Zadarnic strângem stelele de mare
Într-un urcior cu roua de atunci
Când mă-necam în sângele din care
Ne naștem tineri și murim ca prunci
Doi naufragiați pe-un ciot de munte
Neînțeleși de zei cu umbre șchioape
Doar marea poate-acum să ne asculte
Iubite, trage marea mai aproape…
PARNAS
Alexandru Ioan FILIP
Mă desfrunzește somnul de vise despletite
Mă devorează foamea la cinele de taină
Și îmi usucă setea cămilele pornite
peste Sahara vieții purtând aceeași haină
Prin oaza de dorință se moare de nisip
Mă scol din naufragiul de lacrimi potopite
Si mã-ntâlnesc la colțuri cu mama lui Oedip
Printre statui de vată cu fețe obosite
Deci vă aștept prieteni să populăm Parnasul.
Pe-aici e întuneric și suntem foarte chiori
Golgota se destramă, se potignește pasul
Nu poți de-atăta moarte să încetezi să mori.
