Tot românul își dorește măcar odată în viață să meargă la Marea Neagră și pe Transfăgărășan. Acesta din urmă s-a făcut remarcat și în urma clasificării celor de la ”Top Gear”, ca fiind ”cel mai spectaculos drum din lume”.
A fost un pariu al lui Nicolae Ceaușescu, care dorea să forțeze limitele și să rămână în istorie alături de faraonii egipteni, ca inițiator al unor construcții megalitice. Pe de altă parte, trebuie să recunoștem că numai o dictatură putea permite acest lucru pentru că avea capacitatea de a mobiliza resurse uriașe. Obiectivul propus de cel care nu se va opri aici, după cum bine știm, nu avea nicio utilitate economică și nici militară. O motivație a fost aceea că după invazia din Cehoslovacia (1968) se impunea construirea unui drum strategic care să lege Muntenia de Ardeal folositor în condițiile unei invazii sovietice.
Invazia nu a mai avut loc, dar și în condițiile în care s-ar fi produs nu ar fi fost de niciun folos dată fiind vulnerabilitatea sa în cazul unui bombardament aerian. Chiar dacă nu putea să-și dovedească utilitatea decât în domeniul turistic, putem spune că Ceaușescu și-a atins scopul. Dar cu ce sacrificii? S-au justificat ele?
Conștient de implicațiile ce le presupunea realizarea acestui obiectiv, la prima vedere aproape imposibil datorită resurselor precare avute la dispoziție, dar și a lipsei de experiență, inclusiv riscul pierderii de vieți omenești, a fost repartizat armatei, în special unor unități de geniu specializate în construirea de drumuri. A început atunci un război atipic al armatei cu stihiile naturii.
Trei milioane de tone de rocă au fost dislocate, folosindu-se peste șase mii de tone de dinamită ceea ce a făcut posibilă înaintarea cu eforturi inimaginabile până la altitudinea de 2042 m. Au fost construite 27 de viaducte. Tunelul Capra – Bâlea, care trece pe sub creasta Munților Făgăraș era, la vremea respectivă, cel mai lung tunel rutier din România, cu o lungime de 887 m, o înălțime de 4,4 m și o lățime de 6 m. Deși nu pare, unul dintre tronsoanele cele mai dificile de realizat a fost cel dintre Bâlea Lac și Bâlea Cascadă.
Inițial au fost mai multe variante. Una dintre ele prevedea ca drumul spre cabana Capra să treacă prin stânga lacului de acumulare, abandonată datorită faptului că era prea expus intemperiilor pe timp de iarnă. Altă variantă propunea construirea unui tunel de circa 7 km care să plece de la Bâlea Cascadă și să ajungă în zona Piscul Negru. A fost abandonată datorită costurilor foarte mari.
După ce Consiliul de Miniștri aprobă, printr-o hotărâre, la 10 decembrie 1969, demararea lucrărilor, Regimentul 52 Geniu Alba-Iulia începe să lucreze, dinspre nord, iar Regimentul 1 Geniu Râmnicu-Vâlcea dinspre sud.
S-a lucrat în ritm infernal până în 1974, când a fost inaugurat la 20 septembrie. Cei din preajma lui Nicolae Ceaușescu spun că i s-a propus la inaugurare să poarte numele său, dar acesta a refuzat, dovadă că încă era în toate mințile.
Sacrificiile au fost foarte mari, inclusiv umane. Rapoartele oficiale se referă la 40 de morți din rândul militarilor și civililor, dar martorii oculari spun altceva: au fost sute de morți, striviți de stânci sau căzuți în hăurile alpine.
Scriam cu alt prilej că un accident grav este oricând posibil și va avea în mod sigur impactul unui atentat, alungând turiștii tot mai numeroși în ultima vreme care se încumetă la drum. Nu mai vorbesc de faptul că în zile de sărbătoare se fac cozi de kilometri datorită proastei organizări de la Bâlea Lac.
În ultimul timp, urșii cerșetori, ieșiți la drumul mare, imediat ce treceai de baraj, trezeau interesul turiștilor mai ceva decât golul alpin. Mulți turiști a căror minte se asemăna într-o oarecare măsură cu cea a urșilor, dacă nu cumva îi jignesc… pe urși, opreau pentru a se filma cu fiarele pentru Facebook. Ceea ce era de așteptat s-a produs, zilele trecute, când un turist italian a fost ucis de o ursoaică. Nu vă mai dau detalii, pentru că nefericita întâmplare ține capul de afiș al știrilor nu numai de la noi, ci din toată lumea. Închipuiți-vă că așa reclamă ne mai trebuia. Mă gândesc că a fost nevoie de sacrificiul italianului ca să nu se întâmple ceva și mai grav, pentru că unii turiști pur și simplu inconștienți coborau cu întreaga familie pentru un selfie cu ursul. Aceasta în cazul în care se vor lua unele măsuri, cu toate că am mari rețineri, un slogan foarte la modă în ultimii ani fiind „câinii latră, ursul merge”, asta apropo de moș Martin.
Culmea este faptul că drumul care șerpuiește prin înfloritoarele localități Albești, Oiești, Corbeni și Căpățâneni este coală, însă din dreptul cetății lui Vlad Țepeș a rămas același de când s-a construit barajul. Pe măsură ce te apropii de baraj, dai de o sumedenie de pietre mai mari sau mai mici căzute de pe versanți fără să existe nicio protectie așa cum e, de exemplu, pe valea Oltului. Numai bunul Dumnezeu a făcut să nu se întâmple o tragedie și mai mare. Cert este că nu există nicio idee de management a ceea ce ar trebui să fie principala carte de vizită a județului nostru. Nu există niciun interes. De mai bine de treizeci de ani s-au perindat atâția argeșeni prin guvern și parlament. Degeaba. Un enorm potențial turistic este lăsat la mâna tarabagiilor.
Prof. dr. Cornel Carp
