Florin Poenaru, antropolog și profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității din București – a comentat în termeni duri măsurile de austeritate asumate de Guvernul Bolojan. Poenaru spune că Bolojan a pus tunurile pe elevi, studenți, pensionari, mame, șomeri, pe angajații cu salarii mici, în timp ce evaziunea fiscală, instituțiile ineficiente și păcănelele – de unde real se pot face ajustări – au fost lăsate în plan secund. Se teme Bolojan să ia măsuri drastice cu bogații României? Se pare că da…
”E o lipsă de curaj să nu poți să te bați cu capitalul, cu băncile sau cu bogații”
Societatea românească fierbe tocmai pentru că îi impută lui Bolojan că a pus biruri tot pe săraci. În replică, premierul promite că urmează un nou pachet de austeritate care va viza marile companii ale statului, unde se scurg bani grei.
Profesorul Florin Poenaru spune că Ilie Bolojan greșește prin măsurile adoptate care vor aduce sărăcia în prima linie și totodată premierul este acuzat că-i protejează pe bogați pentru a ”reproduce dominația celor de sus prin vulnerabilizarea continuă a celor de jos”, la fel cum s-a întâmplat în 2010-2012.
„Măsurile de austeritate promovate de guvernul Bolojan nu reprezintă doar o intervenție punctuală asupra bugetului, așa cum sunt ele prezentate manipulator, ci o expresie a modului în care statul român funcționează într-o logică de clasă care privilegiază pe cei care au deja, în detrimentul celor care au mai puțin sau deloc. Impunerea austerității de către stat este un instrument din această luptă de clasă.
Este un mecanism prin care costurile așa-zisei reajustări fiscale sunt transferate de fapt, sistematic, asupra celor care au cel mai puțin: salariați cu venituri mici, vârstnici, șomeri, studenți, lucrători pe salariul minim, persoane care au nevoie de îngrijire etc. În loc să reevalueze distribuția generală a resurselor sau să abordeze sursele reale ale dezechilibrelor bugetare – cum ar fi evaziunea fiscală la vârf, complicitățile clientelare din administrație, ineficiența interesată a unor instituții-cheie precum ANAF, pariurile și păcănelele ca să mă exprim direct, sau regimurile de optimizare fiscală a marilor companii – guvernul Bolojan lovește acolo unde e mai simplu: săraci, studenți, mame, pensionari precari, șomeri.
Am spune că e o lipsă de curaj să nu poți să te bați cu capitalul, cu băncile sau cu bogații, așa că mai bine să tai de la mamele minore. Dar un guvern precum cel condus de Bolojan nici nu și-ar propune o astfel de confruntare. Așadar, austeritatea ca proiect politic (acum ca și în 2010-2012) nu este inevitabilă, nu e o măsură de necesitate, ci o alegere menită a conserva ierarhia socială existentă și de a reproduce dominația celor de sus prin vulnerabilizarea continuă a celor de jos.
În ciuda mitologiei liberale – ea însăși în plin proces de desvrăjire chiar printre aderenți – statul nu este un arbitru neutru sau un simplu furnizor de bunuri publice, ci este un agent activ al reconfigurării societății – în acest caz în sensul neoliberalizării sale. Ceea ce e paradoxal într-un fel, pentru că mai peste tot în lume, mai ales în centrele sale, acest curent e pe moarte sau e deja un zombie politic.”, a spus Poenaru, potrivit Știripesurse.ro.
