”Și de câte ori îmi amintesc de revista „Sânziana”, am nostalgia Cenaclului literar „Nicolae Labiș”, tot al Liceului Zinca Golescu. Și de câte ori mă gândesc la această revistă și la acest cenaclu, nu pot să nu o văd pe neobosita și distinsa profesoară Livia Popa” (Marin Ioniță)
Livia Popa s-a născut la Călărași, la data de 4 iulie 1936, într-o familie de învățători, ulterior aceștia stabilindu-se definitiv la Teiu Deal, în județul Argeș.
A absolvit Școala Medie Nr. 2 din Pitești, a urmat Liceul de Fete/ Colegiul Zinca Golescu, Piteşti, Argeş (1954), apoi Facultatea de Filologie din cadrul Universității Constantin I. Parhon, Bucureşti (1959). A devenit, succesiv, profesor de Limba și literatura română la Şcoala Medie/ Liceul Ion Mihalache, Topoloveni (1959-1961), Şcoala Nr. 4, Piteşti (1961-1962) și Şcoala Medie Nr. 2 / Liceul / Colegiul Zinca Golescu, Piteşti (1962-1983), unde a deținut funcția de director adjunct în perioada 1963-1978.
De asemenea, a fost inspector de specialitate la Inspectoratul Școlar Județean Argeș (1983-1989), membră în Consiliul de Conducere al Ministerului Educației și Învățământului (Bucureşti, 1973-1978), component al Comisiei Naționale pentru Olimpiadele de profil.
Ca iniţiative distincte ale doamnei profesoare Livia Popa amintim: Cenaclul literar „Nicolae Labiş” (1966); Buletinul de informare ştiinţifică şi didactică al judeţului Argeş (1986); volume importante (postum): Aduceri aminte…, I (2002); II (2006); studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale.
Ca inițiator și îndrumător al Cenaclului literar „Nicolae Labiș” al Liceului Zinca Golescu din Pitești, a lansat, cu succes, mai multe talente din rândurile adolescenților deceniului 1970-1980, inclusiv prin Revista „Sânziana”.
La Secția Colecții Speciale din cadrul Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” Argeș, în două vitrine separate se află Fondul de documente “Livia și Petre Popa”, dăruite bibliotecii de-a lungul anilor, până în present, prin generozitatea și bunăvoința istoricului și omului de cultură Petre Popa și a soției sale, profesor Livia Popa.
Donația de carte Petre Popa (Fondul „Petre Popa”) constă în volume de literatură și istorie, lucrări de autor, dar și lucrări primite de la alți scriitori, majoritatea cărților cu autograf și dedicații către profesorul Petre Popa. Pe pagina de titlu a fiecărui volum regăsim ex-librisul Fondul de carte Petre Popa (1935- ). Prof. univ. dr. istoric, urmat de ștampila cu precizarea Donație pentru Biblioteca Județeană Argeș, data și numărul”.
Fondul de carte „Livia Popa” cuprinde cărți de pedagogie, istorie și critică literară, literatură, cultură și civilizație, fiecare având pe pagina de titlu ex-librisul cu mențiunea „Fondul de carte Livia Popa (1936-2001). Prof. Gr. I Limba română”, și ștampila cu precizarea „Donație pentru Biblioteca Județeană Argeș, data și numărul”.
În lucrările donate bibliotecii regăsim autografe și dedicații adresate familiei Popa din partea unor importante personalități culturale românești: academicianul Eugen Simion, istoricul Constantin C. Giurescu, scriitorul Marin Preda, precum și ale unor personalități locale argeșene (scriitori, profesori, istorici, jurnaliști, critici literari): Mihail Diaconescu, Vasile Novac, Silvestru D. Voinescu, Octavian Mihail Sachelarie, Marin Ioniță, Mihai Golescu, Nicolae Mecu, Elisaveta Novac, Dan Rotaru, Sergiu I. Nicolaescu, Miron Cordun, Ion Lică-Vulpești, Mircea Meleșteu, Ludmila Ghițescu, Iuliana Preduț Constantinescu.
Astfel, lucrarea “Aduceri aminte” de Livia Popa, are semnătura olografă și ex-librisul profesoarei de limba română, soția istoricului Petre Popa. Lucrarea Aduceri aminte… (I) este scrisă în ultima parte a vieții autoarei și publicată postum, în anul 2002, la editura Trefla din Pitești, iar volumul II, publicat în 2006, la aceeași editură, aducând în prim plan mesaje, epistole, consemnări adresate antum, sau dedicate postum, de prieteni, rude, colegi, instituții și persoane oficiale.
O dedicație frumoasă către doamna Livia Popa este scrisă de autorul George Sanda pe monografia “Otilia Cazimir”, publicată la editura Cartea Românească, în 1984: “Doamnei profesoare Livia Popa, Cu cele mai alese sentimente de stimă și afecțiune, omagiu deosebit, George Sanda. 30 aprilie, 1986”.
Se remarcă în Fondul „Livia și Petre Popa”, autograful și dedicația academicianului Eugen Simion către familia prof. Petre Popa din Pitești, cu care acesta a avut o strânsă legătură de prietenie. Eugen Simion a fost critic și istoric literar, profesor universitar, membru al Academiei Române și președinte al acestui for cultural român din anul 1998 până în 2006. Livia Popa, profesoară de limba și literatura română, cea care a înființat și condus Cenaclul literar „Nicolae Labiș” (fiind colegă de promoție, la facultate, cu poetul), unde au devenit oaspeți scriitori, redactori, ziariști, printre care colaborator și prieten a fost și academicianul Eugen Simion. În volumul întâi al cărții „Aduceri aminte”, autoarea Livia Popa mărturisește că participarea frecventă la reuniunile Societății de Științe Filologice ori la Comisia pentru Olimpiada Națională de profil, consfătuirile interjudețene inițiate de Ministerul Educației și Învățământului, brigăzile interjudețene de control, au adus-o în preajma unor nume de rezonanță în lumea filologilor, printre care și Eugen Simion.
În volumul „Dimineața poeților”, publicat la editura Cartea Românească din București în 1980, autorul Eugen Simion semnează o dedicație emoționantă: „Doamnei Livia și domnului Popa, gazde îndatoritoare într-un Pitești care, fără ei, mi-ar fi străin. Cu emoție, Eugen Simion, 6 mai 1982”. Pe volumul trei al lucrării „Scriitori români de azi”, de Eugen Simion (Bucureşti, Cartea Românească, 1984) regăsim autograful autorului și o frumoasă dedicație către familia Popa: „Pentru Livia Popa, minunata mea colegă, omagiu amical. De asemenea, Domnului Petre Popa, cu bucuria de a-l cunoaște, Eugen Simion, 28 martie 1984“. Lucrarea deține ex-librisul profesorilor Livia și Petre Popa.
La 1 martie 1985, criticul și istoricul literar Nicolae Mecu, scria pe pagina de titlu a volumului “George Călinescu și contemporanii săi” (ediție îngrijită, note și indice de Nicolae Mecu), apărut la București, la editura Minerva, în 1984, următoarea dedicație către familia Popa: „Doamnei și domnului Popa, în semn de prețuire pentru activitatea d-lor întru conservarea și propășirea spiritualității argeșene, de la un co-argeșean, «capitalizat un pic», dar cu sufletul rămas pe dealurile de unde Piteștii se văd ca o navă uriașă, iar trenurile urcă, «omizi negre» (vorba lui Ion Pillat), spre-al Argeșului pod. Cu stimă și afecțiune, Nicolae Mecu”.
Pe pagina de titlu a volumului „G. Călinescu: Între Apollo şi Dionysos: Eseu”, de Dumitru Micu (Bucureşti, Minerva, 1979), autorul semnează o frumoasă dedicație pentru familia Popa: „Doamnei Livia Popa, omagiu colegial, respectuos; Domnului prof. Petre Popa același omagiu, însoțit de urarea de a găsi suficient timp pentru a-și dărui voluptățile intelectuale inerente (pe lângă marile eforturi) profesiei de istoric, 27 iunie 1979, Dumitru Micu“.
La 90 de ani de la naștere, aducem un omagiu distinsei profesoare de Limba și literatura română Livia Popa, amintindu-ne gândurile emoționante ale domnului Petre Popa, pe care le-am regăsit în Aduceri aminte…(II): ”În această lună a lui Cuptor, comemorăm, însă, totodată, mereu triști și îndurerați… decesul său fulgerător, 23 ianuarie 2001, lăsându-ne ca Aduceri aminte…, optimismul, dragostea de viață, cultul școlii, al prieteniei și al familiei, intelectualismul rafinat, toleranța, civismul, iubirea celor apropiați, calități ce i-au integrat personalitatea în lumea cotidiană…”
Dr. Cristina Baciu, Biblioteca Județeană Dinicu Golescu Argeș
