Printr-un nou mandat, obținut în urma reconfirmării pe postul de manager, Mihai Alexandrescu continuă proiectul de dezvoltare a Muzeului Național „Brătianu” din Ștefănești, transformând Vila Florica, dintr-o instituție care inițial a existat doar pe hârtie, într-un reper cultural și educațional modern. După mai bine de șase ani de construcție instituțională continuă – perioadă în care un spațiu inițial gol a fost transformat într-un muzeu viu și primitor – noul mandat aduce în prim-plan proiecte esențiale: dezvoltarea expoziției de bază, cercetarea științifică, digitalizarea integrată și reabilitarea clădirii.
”Ne dorim ca patrimoniul muzeului să fie accesibil, în formă digitală, marelui public”
Cu o abordare pragmatică și refuzând lamentările specifice domeniului cultural, directorul muzeului pune accent pe educația muzeală experiențială, pe crearea unor parteneriate strategice de turism cultural și pe lansarea unor studii istorice de referință. În interviul acordat săptămânalui nostru, Mihai Alexandrescu vorbește despre provocări, proiecte de viitor și despre datoria morală de a oferi tinerilor modele autentice din istoria națională.
# Cum resimțiți reconfirmarea pe postul de manager al Muzeului Național Brătianu?
– Noul mandat îmi oferă posibilitatea de a continua construcția începută în urmă cu 6 ani și jumătate. Am participat la concursul organizat de Ministerul Culturii cu un proiect de management pentru următorii 3 ani. Am obținut nota 8,63 la proiectul scris și 9,05 la interviu. În acest proiect, detaliez tot ceea ce cred că trebuie implementat la Muzeul Național „Brătianu”, în perspectiva dezvoltării instituției. Din fericire, muzeul are o echipă tenace, performantă și orientată către rezultate, așa că n-am nicio îndoială că vom face tot ce ne-am propus.
# Ce pregătiți în acest nou mandat față de perioada anterioară?
– Avem multe direcții de acțiune, însă aici aș aminti ceea ce eu consider că este de interes pentru cititorii dumneavoastră. În primul rând, vom continua dezvoltarea expoziției de bază. În anii care au trecut, noi am oferit spre vizitare spații noi, amenajate cu patrimoniu propriu, cum ar fi „Odaia Vizirului”, „Sufrageria”, „Salonul Independenței” sau „Salonul burghez”. Sunt spații emblematice pentru viața de zi cu zi a Brătienilor la Vila Florica, fiindcă ele nu doar reconstituie atmosfera de sfârșit de secol XIX, spunând povești de viață, dar mărturisesc și despre tensiunile istorice ale modernizării statului român.
Dezvoltarea expoziției de bază trebuie să continue în anii următori, fiindcă este prima și cea mai importantă parte a ofertei culturale a instituției pentru vizitatori. În al doilea rând, vom aborda teme noi la nivelul cercetării științifice. Muzeul Național „Brătianu” trebuie să se prezinte în comunitatea științifică națională cu studii serioase legate de evenimente istorice, de personaje sau de obiectele de patrimoniu susceptibile de analiză. La fel ca și până acum, vom publica studiile noastre fie în anuare, fie în cărți.
În al treilea rând, trebuie să vă spun că noi acordăm multă atenție proiectelor de educație muzeală. Aceste proiecte se adresează atât copiilor, cât și adulților. Punem accentul pe învățarea experiențială și pe gândirea critică, folosind datele istorice și patrimoniul muzeal ca mijloc de învățare, explorare și dezvoltare personală. Astfel, se trece de la ideea de muzeu în care „atingerea este interzisă” la spații interactive, unde vizitatorii pot experimenta, construi sau testa diverse concepte.
# Care au fost primele urgente administrative și muzeale cu care v-ați confruntat când ați pășit prima dată pe porțile muzeului, în calitate de director?
– La ora aceea, totul era urgent. Muzeul exista doar pe hârtie, nu exista expoziție de bază, Vila Florica era o clădire goală, în așteptarea unui destin. La nivel instituțional abia se semnau primele documente. Dar recunoștința noastră se va îndrepta întotdeauna către instituțiile mari și importante din această țară care au participat la nașterea acestui proiect, numit Muzeul Național „Brătianu”, împrumutând patrimoniu pentru organizarea inițială a traseului de vizitare și, mai ales, oferind cunoaștere. Mă gândesc, aici, la Muzeul Național Peleș, Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”, Muzeul Țăranului Român, Arhivele Naționale, Arhivele Diplomatice, Biblioteca Națională a României și Muzeul Național de Artă al României.
# Ce proiecte de restaurare, digitalizare sau extindere a expozițiilor aveți în plan?
– Avem în proiect să restaurăm, în laboratoarele specializate ale altor muzee din țară, o serie de documente pe care le deținem în colecțiile instituției. Dar subiectul de maximă importanță este, desigur, reabilitarea clădirii Vilei Florica. Vestea bună este că, la sfârșitul anului trecut, s-a încheiat și a fost avizată Documentația de Avizare a Lucărilor de Intervenții (DALI). Acum se derulează etapele următoare. În ceea ce privește digitalizarea, Muzeul Național „Brătianu” a tratat cu prioritate digitizarea colecțiilor. Întregul patrimoniu este digitizat, existând un „Registru inventar electronic” și o „Fototecă electronică”. De asemenea, întregul inventar este luat în evidență în baza de date DocPat, aceasta fiind transmisă integral către Institutul Național al Patrimoniului. Acum, ne dorim ca patrimoniul muzeului să fie accesibil, în formă digitală, marelui public, pentru a putea fi admirat și studiat.
# Cum plănuiți să atrageți publicul tânăr spre moștenirea familiei Brătianu?
– În societatea românească există o acută nevoie de modele autentice. Și constat, cu bucurie, că tinerii vizitează muzee și își caută modelele acolo unde trebuie, adică în perioada de dinainte de instaurarea comunismului. Tinerii sunt foarte interesați de perioada monarhiei românești, de relațiile acesteia cu boierimea, de perioada 1866 – 1949, adică exact acea perioadă pe care istoriografia comunistă a făcut tot posibilul s-o oculteze. Sigur că și noi venim în întâmpinarea tinerilor, încheind parteneriate cu instituțiile de învățământ, alături de care derulăm proiecte de educație muzeală sau organizăm ateliere.
# Care este cea mai mare provocare financiară sau logistică, având în vedere că, în România, domeniul culturii este un fel de Cenușăreasă?
– Latura financiară este întotdeauna o provocare, dar noi încercăm să maximizăm rezultatele cu resursele pe care le avem. Da, ar trebui ca întreg sectorul cultural să fie mai bine bugetat, fiindcă de asta depinde, în ultimă instanță, modul în care ne prezentăm în fața lumii. Nu vreau să mă plâng acum că, uneori, se strică centrala termică, sau că se întâmplă să plouă prin acoperiș, sau că sunt infiltrații în temelie. Mai bine facem ce e de făcut, fără să ne lamentăm.
# Ce strategii pregătiti pentru ca Vila Florica să facă parte din circuitul turistic și cultural național?
– Corespondăm cu toate agențiile importante de turism din țară și, în măsura în care, grupurile sunt interesate, acestea sunt direcționate către noi. În perioada următoare, însă, dorim să încheiem parteneriate cu alte muzee care sunt apropiate de noi ca specific, pentru a crea concepte culturale comune, de interes pentru public, așa încât beneficiarii să fie ofertați cu un pachet cultural mai larg. Un singur muzeu își acoperă nișa, dar dacă suntem mai mulți, putem fi mai puternici prin consistența serviciilor publice pe care le oferim. Apoi, marketingul este esențial pentru a fi prezenți în zona de cerere culturală, aici avem o strategie foarte clară pentru următorii trei ani.
# Ce evenimente aveți în perioada următoare?
– Pe lângă evenimentele curente, pregătim o lansare de carte pentru luna noiembrie. Este vorba de un studiu intituat „Vila Florica – Patru decenii sub comunism (1949 – 1989)” pe care colegul nostru, muzeograf, Dragoș Chistol, l-a scris, pornind de la întrebarea recurentă a vizitatorilor noștri: ”Ce a fost aici, la Vila Florica, pe vremea comunismului?” Ne-am gândit că este o temă importantă la care nu se poate răspunde cu păreri sau cu legende. Așa că, un studiu științific pe această temă va fi răspunsul corect, de care toată lumea are nevoie.
# Un sfat pentru tineri…
– Haideți la muzeu! Tot ceea ce veți vedea, auzi și simți nu se compară cu nicio experiență digitală. Nu trebuie să vă povestească cineva. Trebuie să trăiți voi povestea.
