În urmă cu aproximativ doi ani, săptămânalul nostru semnala o gravă disfuncționalitate în privința modului în care erau ”tratați” clienții firmei Oleo Mac. Ore întregi de așteptare și câteva drumuri bune au fost necesare pentru o reparație minoră. Și asta vorbind despre unelte cumpărate de la același magazin. Reprezentanții firmei s-au arătat foarte deranjați, la acea dată, de remarcile făcute, precizând că totul este normal și corect, doar că noi avem așa, pretenții exagerate. Numai că, direct, la a doua încercare, Oleo Mac… strikes back. Nu s-a schimbat nimic față de acum doi ani. Din contră.
Un kilometru pentru o piesă. Înlocuirea, separat…
Circuitul este unu foarte simplu, dacă ai picioare bune și mult timp la dispoziție. Te duci cu scula stricată la secția de reparație. Omul de acolo te trimite în față, la magazin, la niște zeci de metri depărtare, să cumperi componenta de înlocuit. Transpirat și puțin contrariat de sistemul picat din lună (ce greutate ar fi fost să discute colegii între ei la un telefon și să apară piesa direct?!) ajungi la magazinul din față. Vânzătorul te privește ca pe mașinile străine și te trimite înapoi, cu solicitarea de a afla EXACT cum se numește piesa, altfel nu o poate identifica în calculator. Te întorci zecile de metri, aștepți să îți vină rândul, afli, de data asta, EXACT cum se numește piesa și te cari la magazinul din față.
În sfârșit, plătești, primești bon și factură. Cu care, spune vânzătorul, trebuie să mergi la depozitul dintr-o laterală a clădirii, ”la ușile alea albe de termopan, strigați pe acolo că este cineva.” OK, mergem la ușile albe, strigăm, iese cineva. Ne aduce piesa repejor. Plin de speranță, alergi către atelierul din spate, cu scula stricată și cu piesa bună. Meseriașul spune că va costa 25 de lei înlocuirea, conform tabel afișat la intrare. Doar că… trebuie mers și plătit la magazinul din față, și venit înapoi cu bonul. Între timp, ce să mai apară? Păi, fiind undeva soarele cam sus, hop și pauza de masă. ”Stați că acuma mâncăm și noi, nu durează chiar așa mult, unii chiar termină mai repede.” Orarul mesei nu este afișat nicăieri, depinde de propriul noroc cum se nimerește. Te așezi pe o bancă murdară de ulei, tâmp, cu scula stricată și piesa bună în mâini, ambele cumpărate de la Oleo Mac. Sau pleci ca să nu arunci cu ele în cineva. Bătaie de joc, cu repetiție. La articolul publicat anterior, câțiva cititori au publicat, de-a lungul timpului, propriile pățanii. Totul este însă neschimbat, mai ceva ca guvernarea PSD-ului în județ. La dracu… S.V.
