Cristina Stancu.
În Argeş, ca-n toată ţara, scorul zdrobitor în favoarea USL a fost un semn că alegătorii au votat fie a răzbunare, fie a entuziasm USL-ist indus, fără să-i preocupe câtuşi de puţin pe cine trimit în Parlament! Şi nu vorbim aici de Simona Bucura Oprescu, Daniel Constantin sau Ion Popa, pe care argeşenii au avut ocazia să-i mai şi vadă la faţă, ci despre personaje expirate din “categoria” Bogdan Niculescu Duvăz, candidatul pe care alegătorul de Topoloveni s-a
năpustit cu ştampila, chiar dacă în ultimii patru ani de deputăţie n-a prea trecut prin judeţul care l-a trimis în Parlament, cum n-a făcut-o de altfel nici prin colegiile din Tulcea, Bucureşti sau Constanţa, cele care i-au pavat anterior traseul spre Camera Deputaţilor. Un semn că s-a votat la grămadă, indiferent de omul nominalizat de partid! La fel de greu de spus e cum un nume precum Zisu, teleportat în Argeş după o schemă suspectă în care Ion Popa a purces subit spre colegiul muscelean, un om despre care piteşteanul n-avea de unde să știe mare lucru, a strâns peste 60% din voturile exprimate de electoratul din aria sa de acoperire! Dacă-i mai punem la socoteală și pe cei trei parlamentari PP-DD ieşiţi triumfători la redistribuire, ne încearcă senzaţionalul sentiment de mulţumire că am trimis să ne reprezinte în cele două camere câţiva iluştri necunoscuţi ce-şi vor așeza confortabil fundurile în fotoliile vecine cu ale unora cu notorietatea upgradată de hoție, prostie sau bufonerie. Bine, Doamne, că n-am fost chemați la votul uninominal pur, că şi-aşa s-a ajuns la o majoritate care până şi pentru înflacăratul votant USL-ist ar trebui să fie neliniștitor de mare.
