Nebunie de câteva luni în judeţ. Fiecare week-end găzduieşte cel puţin două sărbători. De comună, de oraş, de ceva. Una sâmbăta, una duminica. Nu mai poate avea omul odihnă pentru că, vrând-nevrând, trebuie să îşi scoată familia la zilele comunei. Fiecare membru merge din varii motive. Bărbatul merge pentru
că acolo îl aşteaptă, la o ţuică, toţi colegii de la Uzină. Femeia – pentru că numai la aceste sărbători îşi poate încălţa pantofii cei noi care oricum o strâng şi îi vor lăsa, în numai o oră, răni sângerânde (da, da’ să moară proasta aia de vecina când m-o vedea în pantofi cu toc măsura 36 în ţărâna din faţa Căminului Cultural…). Copiii merg pentru vata pe băţ şi lanţurile care te învârt nebuneşte prin cer. Până aici, totul este aproape normal. Apoi apar Jeep-urile negre, girofarurile roşii precum şi băieţii cu ochi albaştri. Şi, din acel moment, din maşinile scumpe de teren coboară şi otrava, acea otravă pe care o servim zilnic la televizor, la serviciu, acasă şi aiurea, otravă care se numeşte „politică”.
Ceea ce doresc să evidenţiez este faptul că, anul acesta, aglomeraţia de manifestări de acest gen a depăşit orice cotă a imaginaţiei. Fiecare comună are acolo nişte zile, plus zilele oraşelor apropiate, Sărbătorile Argeşului şi Muscelului, festivaluri te miri care etc. Cheltuielile se ridică, în total, la nişte milioane bune de euro. Păi, dacă suntem în criză, dacă sunt daţi afară, lunar, la nivel de judeţ mii de oameni, asta nu se numeşte bătaie de joc? Ba da, oameni buni, bătaie de joc şi este. Şi ia mai aflaţi încă una gogonată: ca să nu pară nesimţiţi de-a binelea, edilii apelează la… sponsori. Adică la firmele mari ale judeţului. Care firme sunt puse, de fapt, să dea bani de pomană pentru că vor primarii şi preşedinţii să dea circ la oameni. Dacă s-ar uita cineva în actele acelor firme, ar putea observa că, în săptămâna în care s-au făcut „sponsorizările”, au fost trimişi în şomaj sute de oameni. Să nu mai vorbim de datoriile enorme pe care firmele în cauză le au la diverşi furnizori. Să nu mai vorbim de datoriile enorme pe care Consiliul Judeţean le are la aceste firme diverse. Însă nimeni nu poate renunţa la Sărbători, la Zilele Comunei „X” sau la cine ştie ce festival. Sumele cheltuite numai anul acesta cred că erau suficiente pentru a ţine angajaţi aproape toţi disponibilizaţii. Trăim de azi pe mâine, pâinea se scumpeşte, avem însă circ…
Spiridon Voinescu
