# După ce i se recunoaşte dreptul, acesta vinde proprietatea. Acum, Primăria îi cere impozit… Nebunia a început în anul 1950, când Alexescu Ştefan a închiriat unei persoane fizice un imobil situat în Piteşti, pe strada Traian. Contractul de închiriere (facsimil 1) prevedea şi perioada de valabilitate, de un an
de la data semnării, adică până la 15 ianuarie 1951. Chiriaşii s-au dovedit a fi unii stabili, dovadă faptul că în anul 1977 apare un alt contract de închiriere, de data aceasta pentru o perioadă de 10 ani, până în 1987, între aceleaşi persoane, adică între proprietarul Alexescu Ştefan şi chiriaşul Petrescu Ioan. În anul 1979 Ştefan Alexescu moare, casa acestuia fiind moştenită de fiul Alexescu George. Până aici nimic de remarcat. Numai că, în anul 1994 acest moştenitor solicită Primăriei Piteşti un certificat de urbanism. Ce îi răspunde Primăria? Îi răspunde că nu poate elibera acest certificat, din mai multe motive, printre care: „În imobil locuieşte familia Petrescu Ioan de peste 30 de ani…dată de la care a achitat toate taxele pentru teren şi construcţie la Administraţia Financiară” – deci se insinuează un drept de proprietate al acestuia, prin uzufruct, asupra imobilului. În acelaşi act însă (facsimil 2) este specificată o sentinţă civilă prin care chiriaşul Petrescu Ioan să nu fie evacuat din locuinţă, deci i se recunoaşte calitatea de chiriaş a d.lui Petrescu. În urmă cu câţiva ani, după un şir de nenumărate procese, se perfectează un act de vânzare cumpărare între Alexescu George şi unul dintre moştenitorii lui Petrescu Ioan. Surpriză însă: primăria Piteşti îl execută, în momentul de faţă, tot pe Alexescu George, pentru a plăti impozitul pe clădire şi teren. În scenă intră şi celebrul executor Fieraru care are încă în cont o sumă de bani de la perfectarea actului, sumă care nu a mai reuşit să intre în posesia vânzătorului. De ce? Vă explicăm în numărul următor.
Lucian GHERGUŞ
