Chiar dacă despre cazuri concrete de substituire a cărnii ne miel cu cea de câine nu s-a prea auzit, argeşeanul, ca tot românul prudent plecat la cumpărături pentru masa de Paşti, are încă teama de a nu duce acasă carne de … Grivei.
Conducerea Direcţiei Sanitar Veterinare Argeş ne asigură însă că riscul de a ne păcăli în acest fel este doar fabulaţie, mai ales că, de ani de zile, ni se tot pun la dispoziţie caracteristicile care să ne ajute să facem diferenţa între cele două animale.
“De 31 de ani de când sunt medic veterinar, nici în Argeş, nici în alte judeţe unde am practicat această meserie, n-am întâlnit nici măcar un caz în care carnea de câine să fie vândută ca şi carne de miel. Şi nici n-am auzit de vreo situaţie concretă la nivel de ţară. După părerea mea, mielul care latră e poveste ….pescărească! Diferenţele între cele două animale sunt evidente pentru toată lumea! În plus, în pieţe, hipermarketuri şi celelalte spaţii autorizate, carnea este verificată şi nu există absolut niciun pericol ca la galantare să ajungă carne de câine”, explică Daniel Lupu, director DSVSA Argeş.
Semnele care indică dacă avem în faţă carne de miel sau de câine ţin atât de aspectul cărnii, cât şi de cel al carcasei: • Câinele are configuraţia corpului şi musculatura mai lungi şi mai subţiri, pe când carcasa de oaie este mai scurtă; • Grăsimea se depune şi sub piele la carcasa de oaie, iar la câine, nu;
• Capul de miel are dinţi incisivi, în faţă, numai pe maxilarul inferior, pe când câinele are pe ambele, colţii mari sunt greu de confundat;
• Oaia are 5 vertebre sacrale, iar câinele are doar 3; în plus, osul sacrum (al bazinului) este lung la ovine, faţă de al câinelui, care este scurt şi aproape pătrat;
• Mielul nu are fibulă la picioarele din spate, câinele are acest os al gambei;
Carnea de miel dezosată diferă de cea de câine prin:
• Mirosul înţepător este caracteristic cărnii de oaie;
• Grăsimea de miel este albă, tare şi sfărâmicioasă, uscată, pe când cea de câine este moale, untoasă, de culoare alb-cenuşie;
• Carnea de oaie este roşie, nuanţele de culoare diferă în funcţie de vârstă, şi este cu atât mai deschisă cu cât animalul este mai tânăr; are fibre musculare fine şi dense, apropiate între ele, cu un aspect compact; carnea de câine are culoarea roşu-închis, fibra musculară este fină şi consistenţa – moale. Pentru carnea cumpărată din surse autorizate, ştampila este semnul că a fost verificată, atât cea rotundă, cât şi marca sanitară ovală, de dimensiuni standard (diametrul de 3,5 cm.).
Nu trebuie însă să urmărim toate aceste caracteristici, asigură conducerea DSVSA Argeş, mai ales dacă ne aprovizionăm din spaţiile autorizate sanitar-veterinar, marile lanţuri de magazine, târguri şi pieţe, magazine alimentare.
„Ipotetic, nimeni nu moare consumând carne de câine“
Şi dacă, prin reducere la absurd, am ajunge să consumăm carne canină, vom supravieţui, dacă e să ne luăm după spusele unui alt medic veterinar şi deputat pe deasupra, a cărui recentă declaraţie… pascală a sunat cam aşa: „Ipotetic, nimeni nu moare consumând carne de cal sau de câine. Sunt ţări din Asia unde şi astăzi câinele se mănâncă, aşa că nu este toxic”, a explicat Kelemen Attila.
***
Cât de sănătoasă este carnea de miel şi cum o alegem?
Carnea de miel este unul dintre produsele cel mai bine vândute în perioada Sărbătorilor Pascale. Aproape fiecare gospodină pune pe masa de Paşte măcar un preparat din cane de ovină. În faţa galantarului, nu toată lumea face însă alegerea corectă. Puţină lume ştie că se recomandă mieii cu o greutate cuprinsă între 12 şi 14 kilograme, deoarece carnea celor mai mici conţine mult colagen şi, prin urmare, este indigestă. Cât despre preparare, şi aici sunt de reţinut câteva aspecte importante!
Mai întâi…beneficiile! Carnea de miel reprezintă o sursă importantă de nutrienţi indispensabili organismului uman. Conţine acizi graşi Omega 3, aliaţi în prevenirea maladiilor cardiovasculare şi este o sursă esenţială de zinc – cu 100 g de carne de miel, cât se recomandă la o masă, îţi asiguri 40% din doza zilnică recomandată de zinc. Contrar opiniei generale, carnea de miel conţine foarte puţine grăsimi „rele” (numai 36%) iar partea şi mai bună a lucrurilor este că acest tip de carne se poate degresa uşor spre deosebire de altele, deoarece grăsimea nu este distribuită în interior, ci se delimitează vizibil. Restul grăsimilor sunt din categoria celor „bune”. Conţinutul bogat în complexul B este un alt argument care recomandă consumul acestui tip de carne nu doar în perioada sărbătorilor Pascale. Mai exact, carnea de miel conţine vitamina B3 (niacina) care oferă protecţie împotriva bolii Alzheimer, reglează nivelul colesterolului, ameliorează durerile de cap şi cele provocate de migrenă şi, în plus, este indispensabilă în buna funcţionare a sistemului digestiv. Din belşug în carnea de miel se găseşte şi vitamina B12, care ajută la buna funcţionare a sistemului nervos şi, în acelaşi timp, contribuie la metabolizarea carbohidraţilor, grăsimilor şi proteinelor. Carnea de miel conţine şi carnitină, un aminoacid esenţial, rar întâlnit în alte tipuri de carne, ce are rolul de a stimula metabolismul.
Atenţie, trebuie consumată cu moderaţie şi corect preparată!
Pentru că este o carne roşie, mielul ar trebui consumat cu moderaţie, pentru că în exces, carnea de miel creşte riscul de pancreatită acută. Boala apare mai ales când carnea de miel este prăjită, deoarece în timpul prăjirii se produc o serie de substanţe care suprasolicită pancreasul. De reţinut că, dacă la o masă se consumă mai mult de 100 g de carne de miel, apare riscul crizelor de gută (inflamaţia articulaţiilor), iar cele mai expuse sunt persoanele care suferă de hiperuricemie (creşterea nivelului de acid uric în sânge).
Pe lângă o corectă preparare termică, nutriţionoştii recomandă ca mielul să fie consumat cu multe legume şi zarzavaturi.
“În niciun caz nu este recomandată prăjirea cărnii de miel, ci prepararea la tavă sau pe grătar, dar cel mai important de reţinut este faptul că ea trebuie consumată cu multe salate, pentru a uşura digestia”, explică nutriţionistul piteştean Denisa Enache.
Atenţie, se recomandă mieii cu o greutate cuprinsă între 12 şi 14 kilograme, deoarece carnea celor mai mici conţine mult colagen şi, prin urmare, este indigestă!
Cristina Stancu
