Unul dintre militarii care au muncit la construcția uneia dintre cele mai impresionante rute care traversează un masiv muntos, Transfăgărășanul, a publicat un volum legat de modul în care a decurs monumentala lucrare. „Transfăgărășanul, așa cum a fost” vorbește despre faptul că ruta care străbate Masivul Făgăraș a fost destinată să facă legătura Munteniei cu Ardealul. A fost realizată în doar patru ani (1970-1974), pe o distanță de 91,5 km. Trupele de geniu au avut cel mai mult de muncă, iar câteva dintre locurile de astăzi mai poartă și acum numele unor soldați care au murit în timp ce încercau să învingă
stâncile cu ajutorul dinamitei (Curba lui Zavate, Stânca lui Lazăr). Și cum orice lucrare de mare anvergură cere sacrificii, la baza construcției Transfăgărășanului stau peste 40 de morți; unii dintre ei au fost luați de viituri și nici până în ziua de astăzi rudele lor nu au un mormânt la care să le aprindă o lumânare. Potrivit informațiilor găsite în acest volum, mai aflăm că este în lucru un alt drum de asemenea anvergură. Este vorba despre Transbaiul, care să traverseze Munții Baiului și care să facă legătura dintre Valea Prahovei (stațiunile Bușteni și Sinaia) și Valea Doftanei, pe o distanță de 35 km. Însă, numai niște fonduri europene ar putea să ducă la îndeplinire un astfel de proiect, mai spune autorul, colonelul Ion Bratu. Cartea nu este importantă prin maniera de scriitură, însă poate să fie o importantă mărturie a modului în care a luat ființă una dintre cele mai grandioase lucrări a epocii comuniste. Ana Luca
