# După ce a pierdut aproape tot ce avea: terenuri, specialiști, prestigiu
Institutul de la Ștefănești, odată perla cercetării în domeniul horticol și vinicol, a ajuns o ruină. Deși, la Revoluție, a moștenit aproape 1000 de hectare de teren, majoritatea plantate cu viță de vie nobilă, deși a moștenit infrastructură, linie de îmbuteliere, specialiști, sediu, laborator și toate cele, INCDBH, în special din cauza unor directori absolut neperformanți, a ajuns… o poșircă!
În momentul de față mai deține cca. 100 de hectare de vie, nu mai are cu ce să participe la concursurile de profil, nu mai are cu ce să își plătească datoriile. Atenție! În urmă cu doar câțiva ani, Ministerul Agriculturii a șters, cu buretele, cei aproape 70 de miliarde de lei vechi restanți. Cu condiția ca să nu se mai înregistreze alte datorii. Ei, aș!…
Stocul de vinars, ultima perlă dintr-o coroană prea mare
INCDBH a pierdut, așa cum am mai scris, an de an, bucăți din patrimoniu. Foștii directori, foști comuniști, au stat cu mâna întinsă la Minister după contracte de cercetare, și ei fiind, de profesie, cercetători. Doar că acele contracte nu au mai venit. Între timp, primăriile limitrofe au ciupit, hectar cu hectar, din patrimoniul instituției. De vreo doi ani, nici măcar accesul din șoseaua națională nu le mai aparține, tot terenul din fața Institutului fiind retrocedat unei persoane fizice. Vin vechi nu mai este cine știe cât, însă, tot timpul, a existat o roată de rezervă, un balon de oxigen: stocul de vinars. Acesta, valorând miliarde bune, a zăcut, la învechit, în cisternele INCDBH. Doar că acum, de sărbători, ANAF își vrea banii, așa încât stocul este de vânzare. Aproape 50 de tone, valorând peste 15 miliarde de lei vechi, sunt oferiți, în data de 19 decembrie, la vânzare. Tărie, nu glumă, peste 60 de grade!
Vestea proastă pentru amatori este că marfa e vrac, se vinde la cantități începând cu 2222 de litri și, pentru revînzare, trebuie antrepozit de specialitate. A.S.
