În pânzele pictorului piteştean Gheorghe Popescu se văd rădăcinile meseriei sale dar şi înfluenţele unor genii ale picturii universale. Artistul, paznic şi vânător în viaţa de zi cu zi, este într-o continuă schimbare de stil.
Piteştenii au putut citi poveştile pe pânză ale lui Gheorghe Popescu în expoziţiile de la Casa Cărţii, la Jupiter City sau Hotel Muntenia. Volumele sale narative i-au dus pe privitori până-n pânzele… albastre. Aşa cum el însuşi mărturiseşte, atunci când ia pensula în mână, Gheorge Popescu inventează
universuri. Face asta din copilărie şi niciodară nu oboseşte să relateze poveşti de culoare. ”Am această pasiune de la câţiva anişori, când am luat creionul în mână şi am început să dau frâu liber imaginaţiei. Mai târziu, la 12-13 ani am trecut la acuarele, iar asta mi-a deschis o nouă lume, mai vie. Părinţii au înţeles dragostea mea pentru culoare şi din puţinul pe care-l aveau mi-au cumpărat am tot ce mi-a trebuit ca eu să să pictez.”, povesteşte artistul.
La încurajările profesorilor, s-a orientat către Liceul de Artă, unde însă i s-a refuzat şansa de a studia pictura. ”Norocul n-a fost de partea mea pentru că acele cursuri la care visam tocmai îşi închideau porţile. Dar n-am renunţat la visul meu şi mi-am cultivat pasiunea ca autodidact, până la maturitate.”, povesteşte pictorul.
Membru al asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi şi paznic de vânătoare în viaţa de zi cu zi, Gheorghe Popescu a dedicat prima sa expoziţie, al cărei stil îşi are rădăcinile în meseria sa, vânătorii şi naturii, în general.
”Cele mai multe dintre lucrărilor acestei etape surprind momente la vânătoare. Am pictat ceea ce aveam în jurul meu, ceea ce-mi preocupa gândurile. Am pictat pentru mine, pentru legăturile mele cu natura, am pictat ca să mă relaxez! ”, spune Gheorghe Popescu a cărui ascensiune artistică a trecut, ulterior, prin perioada albastră”, cu transpunerea imaginilor în culoarea sa preferată, mergând în sfera abstractului, pentru ca, într-o colecţie ulterioară să cocheteze şi mai mult cu expresionismul, simbolismul şi abstractul, în lucrările sale remarcându-se influenţa idolului său, Salvador Dali.
Una dintre cele mai reuşite expoziţii a lui Gheorghe Popescu, „Între vis şi realitate”, propune iubitorului de artă o nouă tematică : transformările prin care trece omul contemporan.
“Lucrările acestei expoziţii le-am realizat în timp record, majoritatea fiind începute seara şi finalizate a doua zi, dimineaţa: în total cam patru tablouri într-o săptămână., explică pictorul.
Nu câştigă foarte mult din pictură dar are ambiţii mari
„Nu câştigul e cel mai important pentru mine. Mă bucur când simt că omului de lângă mine îi place cu adevărat arta mea. De multe ori am oferit în dar o lucrarea sau alta, împresionat tocmai de acest lucru. Îmi face plăcere şi când aud că un vizitator al expoziţiilor mele îşi doreşte cu adevărat o pictură. Printre clienţii mei se numără şi italieni, în mare parte vânători, colegi de breaslă, care, când începe sezonul la vânat, vin aici, în Argeş îar când pleacă înapoi, acasă, iau cu iei un tablou, ca suvenir.” mai spune Gh. Popescu.
Artistul vânător mărturiseşte că iubeşte muzica clasică iar Placido Domingo și Luciano Pavarotti sunt tenorii săi preferaţi.
Cristina Stancu
