# „Nicăieri nu am regăsit farmecul vechi al Bucureştiului… Aici am învăţat lucrurile cele mai frumoase.” Oricine ar trebui să-şi amintească cu drag de perioada studenţiei, fie că a excelat sau nu în ceea ce priveşte performanţele academice. Nostalgia clipelor de studenţie este cu atât mai intensă cu cât te-ai bucurat de perindările singuratice prin parcurile invadate fie de căldura înăbuşitoare a zilelor fierbinţi de vară, fie de reflexele aurii ale zilelor răcoroase de toamnă. În contextul evocat mai sus,
adjectivului „singuratic” i-am sustras semnificaţia uzuală de solitudine, izolare, mizantropie şi alienare, încărcându-l cu rezonanţe mai adânci, şi anume cu dorinţa de a reflecta la problemele vieţii studenţeşti şi cu nevoia de monolog inerentă unei persoane avide de cunoaşterea de sine, pentru că raportându-ne la o secvenţă de temporalitate fiecare student îşi face probleme. De asemenea monologuri grăitoare a avut parte pictorul Augustin Lucici, fie în plimbările sale pe bulevardele vechi ale Bucureştiului, fie în promenadele cu geanta pe umăr prin parcurile capitalei.
„În lucrarea 6 martie, una dintre lucrările care prezintă imaginile vechi ale Bucureştiului, se simte dorinţa mea de a-mi exprima admiraţia faţă de oraşul meu de suflet, pentru faptul că aici am terminat facultatea, aici m-am plimbat, aici am învăţat lucrurile cele mai frumoase, aici am simţit plăcerea deosebită de a străbate bulevardele în lung şi lat. De fapt, această pictură este un remember al nostalgiei mele şi un laitmotiv pe care l-am avut întotdeauna. Este vorba de o capitală care întotdeauna îmi va induce impresii bune. Am vizitat foarte multe capitale europene şi nicăieri nu am regăsit farmecul vechi al Bucureştiului. Nu degeaba i se spunea „micul Paris”, deşi am încercat să evit asemenea absolutizări. Mi-a plăcut îndeosebi această singurătate pe care o aveam atunci când mă plimbam singur şi îmi făceam monologul cu mine însumi. Am fost un student foarte conştiincios şi nu degeaba am fost ales şef de grupă, pentru că ştiam să creez o atmosferă frumoasă, armonioasă, de unitate. De fapt, în acest oraş am trăit cu adevărat posibilitatea de a mă implica în mod direct în viaţa artistică, deoarece vizitam muzee, vedeam multe expoziţii şi asta m-a ajutat foarte mult în formarea mea profesională.”
