”Tatăl meu, Actorul” (Editura ”Sympoesium”, Iași) este titlul acestei cărți a întrebărilor fundamentale – ”De ce?”, ”Ce facem cu viața noastră?”, ”Ce rămâne după noi?” – pe care profesoara de limbă și literatură engleză, Steluța Istrătescu, a început s-o scrie acum mai bine de trei decenii. A inspirat-o un băiețel de cinci ani, astăzi bărbat în toată firea, care-i cânta obsesiv, ori de câte ori mergea să-i viziteze mama, șlagărul lui Ducu Bertzi, la modă, ”M-am îndrăgostit numai de ea”. Ce se va fi declanșat în ființa artistică a Steluței Istrătescu, în ce fel se vor fi răsturnat perspectivele, autoarea nu poate spune. Cert este că paginile, începute și abandonate atunci, au văzut lumina tiparului acum.
Romanul Steluței Istrătescu este în linia romanelor tradiționale, cu epicul în prim-plan, deși, destul de des și împotriva voinței, fapt confirmat și de colega de condei, Mona Vâlceanu, epicul se risipește, se dizolvă în liric, semn că autoarea nu scrie oricum, scrie adunându-se din cotloane îndepărtate, de care probabil că nici nu avea cunoștință.
Suferința desprinderii de copilărie, paradis absolut, rememorarea unor episoade puternice – poveștile și conversațiile cu bunicul, fost deportat, libertatea discutabilă, dobândită după 1989, tatăl șomer, mama plecată pe drumuri străine, ca să câștige bani pentru ai casei, succesul târziu, peste hotare, al copilului-adult narator, subminat de singurătate, absolută și ea, ca paradisul – toate acestea schițează portretul-robot al contemporanului nostru. Cineva de alături, oricine, nici vesel, nici trist, nici prietenos, nici ostil, care are toate datele să urce muntele, până în vârf, dar care rămâne înțepenit undeva, la jumătatea traseului. Mai are doar atâta putere cât să întrebe, sigur, retoric, unde a greșit, ce l-a înțepenit.
Aurelia Corbeanu, Mona Vâlceanu, Renata Alexe, Mihail Ghițescu, Nicoleta Săvulescu au avut intervenții și pertinente, și de o delicatețe care, în extrem de critica lume literară de astăzi, șochează ca o replică acidă.
Lansarea romanului, la Biblioteca Județeană Argeș, a fost în centrul unei puneri în scenă elegante, susținute de generația mică – vals lent, cu Clara și Rareș, și lectură din volum, realizată de Ilan, Rareș (un alt Rareș), Alexandru, Alexia și Mihai, elevi în clasele a patra și a cincea.
Denisa Popescu
