(Selectată după Atitudine în Argeş nr.654)
IN MEMORIAM – CONSTANTIN ION GH. FULGEANU
LA MOARTEA PROFESORULUI
A mai murit un om…la fiecare
Ne vine rândul să plecăm spre cer
Şi să uităm pe cei rămaşi, că-i doare,
Al nostrum suflet este un mister.
Aşa şi acest om, rază de soare,
Până mai ieri o strălucire vie,
Împuţinând lumina prin plecare,
Ne lasă-n urmă umbra de făclie.
Profesor Limbii Neamului Român,
Neliniştea rostirii necurate
Îl ţintuia în vreme ca stăpân
Cuvintelor de la strămoşi durate.
El le făcea nectar, umplea potire,
Sorbite-n gângurit, pân` la discurs,
Nu a ştiut să dea decât iubire
Şi din iubire viaţa lui s-a scurs.
A legănat atâtea generaţii,
Punându-le în suflete mândria
De-a fi român şi-n ale Limbii graţii
Să ne întrecem doar cu ciocârlia.
Ne doare la trecut să îl vorbim,
Limba Română pierde alt părinte
Şi pentru că atâta îl iubim
Rămân aprinse litere-n cuvinte.
CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ
