Elementul cu totul inedit al recentului număr 8 al revistei Cafeneaua literară îl constituie corespondența profesorului emerit al Universității Marie et Louis Pasteur, din Montbéliard, Franța, dl. Ioan Roxin, colaboratorul revistei, cu Cetatea Vaticanului, reprezentată de Eminența Sa, Cardinalul José Tolentino de Mendoça.
Cafeneaua literară cuprinde eseuri de estetică literară, cronici de carte, poezii.
Dintre eseuri, îl amintim pe cel semnat de Adrian Dinu Rachieru, despre poetul Petre Stoica, eseul Poezia, scris de Christian Schenk, și cel despre poezia cuantică, conceput de Nicu Brezoianu.
Cronica literară este semnată de Iulian Chivu, Ionel Bota, Liliana Rus, Liviu Mățăoanu și Christian Schenk, care semnează un articol excelent despre poezia lui Marian Barbu.
Rubrica de Poezie este susținută de către Lidia Zadeh, Alexandru Ioan Filip, Nicolae Mecu și Virgil Diaconu.
Rubrica Polemici este ilustrată de un articol despre prozatorul George Bălăiță, conceput de Jean Dumitrașcu.
Rubrica Arte cuprinde articolul despre pictura lui Rubens, semnat de pictorul Gigi Stan, și un crochiu al artei picturii, realizat de Virgil Diaconu.
Cafeneaua literară apare sub egida Centrului Cultural Pitești, a Consiliului Local și a Primăriei Municipiului Pitești. (V.D.)
Scrisori…
De ce-mi mai scrii?
De ce-mi mai scrii scrisori?
Mai arde prin cenușa nopții
vreun tăciune? Mai auzi tu șoapta
care te ia de mână pe strada Paradis?
Mai arde-n tine jarul primelor atingeri?
De ce-mi mai scrii?
Mai auzi tu strigătul din șoapta
care te strânge-n brațe? Îl auzi?
Ți-a mai rămas un vis nesugrumat?
De ce-mi mai scrii?
De ce-mi mai scrii scrisori?
Neliniștea deschide uși
în casele pustii… Aici hrănesc
balaurul cu șapte capete,
cu propriul întuneric îl hrănesc…
De ce-mi mai scrii?
Eu încă mai adun
cărările pe care au trecut cocorii
și urmele pe ape ale lui Isus.
Pe toate le adun, eu sunt hambarul
deșertăciunilor ce m-au răpus….
De ce-mi mai scrii,
când tu ai stins în mine-atâtea stele,
atâtea flăcări, rând pe rând?
De ce-mi mai scrii?
O risipire sunt, o-ntunecime… Sunt
ciobul de oglindă-n care încă se mai vede
îmbrățișarea de atunci…
Chiar și celulele sunt cioburi
în care se mai vede îmbrățișarea-Paradis.
Sunt oglinzi în care se mai vede
chiar sângele albastru-al mării
din care te-am băut…
De ce-mi mai scrii?
De ce-mi mai scrii scrisori?
Virgil Diaconu
7 mai 2025
