Finalizăm astăzi, 16 aprilie 208, prima parte a serialului intitulat ”Portrete postume pentru prieteni”, purtând semnătura profesorului universitar dr. Petre Popa, inaugurat, de publicația noastră, în săptămâna 11-17 ianuarie 2016, atunci când am prezentat cititorilor detalii referitoare la juristul Silvestru D.Voinescu (1935-2005), director emblematic al Bibliotecii Judeţene Dinicu Golescu Argeş (1964-2004). În etapele următoare, autorul a reevaluat, succesiv, importante figuri publice, din acest areal, precum: biologul Radu Stancu (1937-2008); muzeologul Iulian Ilie-Rizea (1934-1996); istoricul Valeriu -FlorinDobrinescu (1943-2003); universitarul Constantin I. Dumitrescu (1936-1980); inginerul Ion C. Vasiliu (1936-2000);
actorul Constantin Zărnescu (1931-2003); profesorul Ion M. Dinu (1920-2009); inginerul Gheorghe Poţincu (1933-2002); inspectorul şcolar Marian Stoica (1937-2012); preotul Marin Drăguşin (1929-2014); managerul Sava Costache (1928-1998); arhitectul Nicolae Ernst (1939-2005); inginerul Constantin Olteanu (1929-2005); profesorul Constantin Fulgeanu (1933-2005); academicianul Dan-Horia Mazilu (1943-2008); înaltul funcționar public Nicolae Zevedei (1940-2011); scriitorul Ion Lică-Vulpești (1939-2017); muzicianul Gheorghe Gomoiu (1939-2016); profesorul Paul I. Dicu (1926-2008); diplomatul Marcel Mihail GHIBERNEA (1924-2009); arhitectul Alexandru Mulțescu (1942-2016); scriitorul Ion Bănuță (1914-1986); publicistul Ion Cruceană (1911-1999), geograful Ion Băcanu (1930-2011), medicul Constantin Capătă (1927-2017); actorul Ion Focșa; managerul cultural Valeriu Dobrin (1935-2007); inginerul Constantin Stroe (1942-2016).
După cum s-a precizat editorial, evocarea unor personalităţi, o dată pe lună, prin săptămânalul Atitudine în Argeş, se raportează la trei criterii distincte: ziua lor de naştere; faptele perene, care le definesc activitatea antumă; consemnarea în Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, postată pe internet: www.atitudineinargeş.ro. Rubrica are caracter deschis, promovează voluntariatul intelectual, nu incumbă conotaţii politice, finalizare preliminată (20 mai 2018), prin gruparea acestor eseuri într-un volum, purtând titlul serialului, dedicat evenimentlui aniversar: Piteşti – 630. Partener media, săptămânalul Atitudine în Argeş, tehnoredactor, inginer dr. Adrian Mestecăneanu, operatori imagini, bibliotecarii Ion Marius Motreanu (istoric), Gabriela Tomescu (juristă).
Pentru aprilie 2018, calendarul sinoptic înscrie, convergent spațiului geografic tradițional și principiilor enunțate, specialiști veritabili, apropiați proiectelor semnatarului paragrafelor următoare, precum: Gheorghe Briceag (general); Ioan Ionescu (dirijor); Radu Pieleanu (inginer); Constantin Urluianu (profesor); Gheorghe Vrabie (universitar); Elena Zărnescu (traducătoare). Dar, istoricul Petre Popa ne propune omagierea cunoscutului matematician Gheorghe D. PETRESCU (26 aprilie 1034 – 8 octombrie 1997).
ABSOLVENT DE EXCEPȚIE AL ȘCOLII MATEMATICE DIN CAPITALĂ
Personalitatea onorată prin acest portret evocator, universitarul Gheorghe D. PETRESCU, s-a născut, la 26 aprilie 1934, în localitatea Glodeni, județul Dâmbovița. Ar fi împlinit, așadar, peste puțină vreme, 84 de ani! Prenumele său remintește, ortodox, sărbătorirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie), catalogat ”purtătorul de biruință”, expresia creștină stimulând, existențialist, succesele prietenului nostru, obținute până spre sfârșitul vieții (Pitești, 8 octombrie 1997).
Așexarea natală Glodeni, din vecinătatea comunelor Ocnița și Valea Lungă, adiacente traseului rutier Târgoviște-Pucioasa-Fieni-Sinaia, număra, în 1934, peste 3.800 de locuitori, fiind, atunci, una dintre demografiile rurale importante ale Munteniei. Ca urmare, acolo erau mai multe școli primare, iar după 1948, s-a înființat Gimnaziul Unic, instituție obiectivată generalizării învățământului de șapte clase. Finalizând aceste trpte educaționale, elevul PETRESCU D. Gheorghe frecventează, patru ani (1949-1953), Școala Media Nr. 1 ”Ienăchiță Văcărescu” Târgoviște.
Referindu-se la studiile liceale, Gheorghe D. PETRESCU relata, constant, despre șansa personală ca matematicile să fie predate prin stăruința unor profesori cu har, care i-au transferat logica lor pentru decodificarea acestei materii, considerată aridă, orientându-l, prevalent, spre algebră.
Totodată, în etapa cât a fost elev la Târgoviște, prietenul nominalizat era atras, pasional, de istoria urbei! Convorbirile ulterioare probau, retroactiv, persistența detaliilor, specifice memorialiștilor, referitare, bunăoară, la atestarea documentară a reședinței voievodale (1396), rolul capitalei Târgoviște în evoluția Țării Românești (secolele XV-XVII), simbolistica transmisă, peste timp, de ruinele Curții Domnești (secolul XIV), Turnul Chindiei, Biserica Domnească (1583), Biserica Stelea, Mănăstirea Dealu (1501), unde se păstrează capul unificatorului Mihai Viteazul (1593-1601).
Interesantă a fost optica dascălului Gheorghe PETRESCU privind obligația promovării imaginii patronului spiritual, nume inscripționat pe frontonul Liceului Centraldin Târgoviște, respectiv Ienăchiță Văcărescu (1740-1797), figură marcantă pentru cultura autohtonă premodernă. După calculele sale, genealogia Văcărescu, din Dâmbovița, a prefațat atitudinea progresistă a membrilor familiei Golescu, din Muscel, continuitatea ideatică fiind notorie!
Tradițional, în Dâmbovița există comuna Văcărești, reverberând semnificația faptelor plurivalente, lăsate moștenire de: Enache Văcărescu (?-1714), slujitor, prin moarte violentă, al domnului Constantin Brâncoveanu (1688-1714); Ienăchiță Văcărescu, amintit mai sus; fiii acestuia, Alecu Văcărescu (1762-1800), Nicolae Văcărescu (1784-1828); nepoții și strănepoții Iancu Văcărescu (1791-1863), Elena Văcărescu (1866-1947). Asemănător, în orașul Ștefănești (Argeș), reevaluăm, astăzi, la Golești, generațiile suprapuse marilor evenimente din secolul XIX (1821, 1848, 1859, 1877).
Sub asemenea zodie spirituală, Gheorghe PETRESCU obținea Certificatul absolvirii Liceului din Târgoviște și recomandarea participării la concursul universitar de admitere. Opțiunea pentru Matematică se concretiza, apoi, după numeroase examene și colocvii, în 1958. Trudind, cu toată ardoarea, pe băncile Facultății specializate din Capitală, i se va acorda, spre aducere aminte, Diploma de Onoare a Universității Constantin I Parhon București. Purta, astfel, nimbul Școlii Naționale de Matematică, dominată, științific, prin autoritatea mentorilor săi, academicienii: Caius Iacob (1912-1992); Grigore Moisil (1906-1973); Miron Nicolescu (1903-1975); Nicolae Teodorescu (1908-2000). Liderul seriilor de absolvenți, din deceniul 1958-1968, rămâne matematicianul Marius Iosifescu, născut la Pitești (12 august 1936), membru titular al Academiei Române (24 noiembrie 2000).
Este etapa când l-am cunoscut personal pe studentul matematician Gheorghe D. PETRESCU. Istoria, urmată de noi (1953-1958), folosind, uneori, aceleași amfiteatre, biblioteci, cămine, cantine, cluburi. Ne vom reîntâlni, la Pitești, în 1961!
BĂTĂLIA PENTRU STANDARDE COMPETITIVE!
Spre sfârșitul deceniului șase al secolului XX, obiectivul primordial, stabilit programatic Școlii românești, devenea calitatea, standardizată postbelic. În atare scop, incluzând, obligatoriu, descifrarea căilor redimensionării economiei naționale, matematicienii erau solicitați să imprime un nou ritm însușirii acestei științe, fundamentală pentru o țară ce dorea alinierea la ritmul continental. Ca urmare, cei mai mulți dintre absolvenții facultăților de matematică (seria 1958) au fost introduși în arena didacticii preuniversitare, antamndu-se, așadar, posibilitatea extinderii studiilor elementare la opt clase, iar a celor medii (liceale), la 12 clase.
Inițial, tânărul profesor Gheorghe D. PETRESCU, diplomat al Universității București, a fost repartizat, stagiar, la Școala Medie ”Aurel Vlaicu” Breaza, regiunea Ploiești, activitate prestată în exercițiile didactice 1958-1961. Ulterior, prin căsătoria cu profesoara Adriana Anula Croitoru (Chimie), originară din Mangalia, Constanța, domiciliată în reședința Argeșului, se va stabili, definitiv, la Pitești. Tot aici s-au născut băieții noii familii: Adrian (rezident în Statele Unite ale Americii); Dragoș (domiciliat la București).
Pentru doi ani (1961-1963), matematicianul Gheorghe PETRESCU, care promovase definitivatul, examen național, specific învățământului, a fost salariatul Școlii Medii ”Nicolae Bălcescu” Pitești, astăzi, Colegiul ”Ion C. Brătianu”, unitate fanion a structurilor liceale din această parte a României.
Instituția, existentă de la 1866, etala o redutabilă catedră profilată pe științele exacte, prestigiu clădit petipul directorilor matematicieni, tradiționaliștii Ion Păiș (1894), Emil N. Teohari (1905-1907), Ion N. Boierescu (1914-1923) și liderilor Cancelariei, Emil I.Silberg (1890-1891), Ion Raion (1896-1900), Ion Tutuc (1904-1910), Ion Oncică (1913-1944), Emil Morțun (1940-1963), Ilie Ilasievici (1945-1953).
Generația imediat următoare îl va capacita, favorizant, pe ultimul sosit (1961), Gheorghe PETRESCU, constituind, alături de Alexandru Stănescu, Dumitru Mihalașcu, Cecilia Manu, Eduard Minasian, Ion Ruse, Viorel Popa, Ilie Marinescu, Eugenia Minasian, ori Ilie Ionescu, Aurelian Constantin, Agatia Curelea, Nicolae Voica, Pavel Voinopol, majoritatea foști elevi ai Liceului, entitatea cardinală, care imprima ritmul succeselor la olimpiade sau admiteri universitare.
Remarcabil estefaptul că, deși Gheorghe PETRESCU a fost profesor la această școală puțină vreme (1961-1963), Monografia Liceului Nicolae Bălcescu Pitești (1966), autori, Nicolae Vlad (Istorie), Tudor Popescu (Latină), lucrare reeditată (1992) de colegul Constantin Fulgeanu (integrat serialului nostru, săptămâna 13-19 martie 2017), ilustrează temeinicia eforturilor sale cotidiene, cultivarea pasiunii pentru studiul matematicilor, rezultatele obținute de elevi la examenul maturizării intelectuale.
AFIRMARE ÎN VIAȚA UNIVERSITARĂ
La 21 iulie 1962, orașul Pitești devenea, prin Ordin ministerial, semnat de titularul portofoliului, matematicianul Ilie Murgulescu (21 martie 1961-16 aprilie 1963), centru universitar. Se vor succeeda trei formule organizaționale: Institutul Pedagogic (1962-1974); Institutul de Învățământ Superior/Institutul de Subingineri (1974-1991); Universitatea din Pitești (1991 și în prezent).
Prietenul nostru, Gheorghe PETRESCU, onorat, astăzi, la apropierea zilei de naștere (26 aprilie) s-a remarcat, după 1963, în evoluția citată mai sus, până spre sfârșitul vieții (8 octombrie 1997).
Introductiv, contextul a devenit operant datorită grefării, pe structura Institutului Pedagogic, a Facultății de Matematică Pitești, decan fondator (1962-1968), Silviu Teleman. Echipa, constituită sub coordonarea prorectorului (1962-1967) Marin Mocanu, a fost completată, după 1 septembrie 1963, prin transferarea, din sistemul liceal, a colegului Gheorghe PETRESCU. Avea 29 de ani!
Oferindu-ne adevărate exemple de perseverență în domeniul perfecționării profesionale, a urcat, fără sincope, toate treptele învățământului superior românesc: asistent (1963); lector (1969); conferențiar (1974); profesor (1991). În 1972, Gheorghe PETRESCU obținea bursă pentru un stagiu postuniversitar, realizat la Facultatea de Matematică, Universitatea ”Taras Șevcenco” Kiev (Ucraina). Aprofundează, prevalent, opera celebrului matematician Nikolai Ivanovici Libacevki (1792-1856), unul dintre fondatorii geometriei neeuclidiene, având, totodată, valorizări în domeniile algebrei și analizei matematice.
Repere importante în definirea personalității prietenului nostru sunt: anul 1973, când, Universitatea din București i-a acordat titlul științific doctoral, teza, intitulată ”Contribuții la studiul metodei de reprezentare prin sumare și la aplicarea ei în teoria filtrației”, pregătindu-se sub îndrumarea matematicianului Ștefan Gheorghiță; anul 1991, obținerea calității de profesor universitar, decizie adoptată, în unanimitate, la reuniunea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare București, parafată, ministerial, datorită Ordinului emis pe timpul mandatului exercitat de Mihai Golu.
Concomitent, Gheorghe PETRESCU a elaborat, singur, ori în colaborare (1970-1994), mai multe volume tematice, recunoscute bibliografic, precum: ”Matematică teoretică” (1970); ”Algebră liniară, geometrie analitică și geometrie diferențială” (1979, cinci reeditări ulterioare); ”Matematici superioare” (1979); ”Programare în limbajul Fortran” (1981); ”Ecuații diferențiale” (1990).
Este printre puținii argeșeni care au editat manuale școlare (în colaborare): ”Algebră pentru clasa a XI-a” (1993); ”Algebră. Culegere de probleme pentru clasa a XI-a” (1994). Pe aceeași linie productivă regăsim: particiarea la sesiuni științifice din Bulgaria, Cehia, Grecia, România, Ucraina; completarea listei rezolvitorilor de marcă ai seriei A și B, Gazeta Matematică, București; gestionarea organizării, în Pitești, a Balcaniadei de Matematică, Secțiunea ”Studenți și Tineri Cercetători”, Edițiaa VI-a (28 august-2 septembrie 1982).
Personalitatea onorată prin acest medalion s-a aflat în avangarda militanților pentru transformarea Institutului de Învățământ Superior Pitești în Universitate. Așa cum ilustrează comentariile timpului, impact pozitiv a degajat inclusiv articolul de fond, publicat de conferențiarul dr. Gheorghe PETRESCU în cotidianul ”Argeșul liber” (25 septembrie 1990), folosind un generic perspectival: ”Amfiteatrele se deschid cu gândul la Universitate!” Esențiale erau cuvintele: ”Va trebui să câștigăm universitatea la Pitești nu prin greve, demonstrații sau petiții, ci cu competență, migală și multă, multă unitate a noastră, a tuturor.”
Insistențele forurilor locale, suprapuse atitudinii constructive a cadrelor didactice și studenților au fost răsplătite! Concret, Nota Guvernului României, din 4 ianuarie 1991 (prim-ministru, Petre Roman), apoi, Ordinul Ministrului Învățământului și Științei, Nr. 4894, datat 22 martie 1991 (titularul portofoliului, Gheorghe Ștefan), anunțau faptul că, începând cu semestrul al doilea din exercițiul școlar 1990-1991, titulatura structurilor educative superioare din reședința Argeșului, deveneau Universitatea Pitești. Se completa, atunci, patrulaterul noilor universități (1990-1991), funcționale și în 2018: Sibiu, Oradea, Suceava, Pitești. Fără teama de a exagera, evenimentul la care ne-am referit coagulează, subiectiv, optimismul exprimat, constant, de matematicianul Gheorghe PETRESCU!
RESPONSABILITĂȚI FORMATIVE PERMANENTE
După accederea în mediile școlii superioare din Pitești, Gheorghe PETRESCU s-a dedicat, riguros, cerințelor formative, având ca suport ideea conform căreia, limbajul matematic este liantul civilizației universale. Pentru demonstrarea viabilității principiului, a mizat, convingător, pe talentul și afirmarea tinerilor! De aceea, primele colective ale Catedrei specializate, formată la Institutul Pedagogic Pitești (1963-1970), dar și pentru etapele următoare, erau constituite din absolvenți ai anilor din urmă, precum: Vasile Ancuța, Iulian Curelea, Petre Diță, Valeriu Dorobanțu, Florin Mihai Drăgan, Ilie Ionescu, Ilie Marinescu, Ion Mondoc, Antoaneta Niță, Viorel Popa, Georgel Popescu, Sorin Simion, apoi, Mircea Boloșteanu, Laurențiu Cristian Deaconu, Bogdan Nicușor Nicolescu, sau șefii promoțiilor, evidențiați pe durate studiilor în reședința Argeșului.
Timp de peste trei decenii (1963-1997), Gheorghe PETRESCU a contribuit, direct, la pregătirea, în Pitești, a viitorilor profesori, ingineri, subingineri, ori studenți străini (anul stagiar), eforturi exprimate, formativ, din următoarele ipostaze: decan Facultatea de Matematică (1970-1974); șef, Catedra de Matematică (1974-1976; 1990-1996); decan, Facultatea Pedagogică (1974-1976); prodecan, Facultatea de Științe (1996-1997). Ultima funcție i-a dat posibilitatea să transfere, din expertiza proprie, metodici utile tânărului decan Ion Iorgu Simăn (Fizică), dar și altor colegi, implicați în consolidarea noilor departamente ale Universității din Pitești.
Matematicianul Gheorghe PETRESCU a fost colaborator de excepție al rectorilor Marin Mocanu, Ion Todor, Augustin Z.N. Pop, Victor Rădulescu, Gheorghe Poțincu (prezentat, la această rubrică, în săptămâna 12-18 septembrie 2016), Ioan Vucu, Gheorghe Barbu, precum și al prorectorilor Sofia Sorescu, Nicolae Arsenescu, Neculai Bădescu, Gheorghe Secară, contribuind, împreună, la evoluția Centrului Univesitar Pitești.
Activitățile noastre profesorale s-au interferat, didacticist, dar și public, respectul bilateral fiind nedisimulat! Succesele personalității evocate, Gheorghe PETRESCU, se multiplicau prin exercitarea președinției Societății de Științe Matematice din România, Filiala Argeș (1975-1997) și a Clubului Sportiv Universitar Pitești (1970-1974), ori ca membru în Comisia pentru reorganizarea Centrului Universitar (1990), Consiliul Fundației Universitatea (1991), Senatul instituției (1991-1996).
Detalii referitoare la asemenea aspecte sunt condensate, istoriografic, în paginile mai multor tipografieri, inițiate și coordonate de cel care vă relatează: ”Medalioane universitare. Dicționar” (2002); ”Monografia Universității din Pitești” (2004); ”Pitești 620. Memento” (2008); ”Enciclopedia Argeșului și Muscelului”, III (2012, varianta electronică). Relatări, privind viața și opera matematicianului-universitar Gheorghe PETRESCU, regăsim, documentar, în cartea ”Figuri de dascăli argeșeni” II (2001), autor, profesorul-literat Ion M. Dinu (1920-2009), integrat, deja, serialului ”Portrete postume pestru prieteni (săptămâna 8-14 august 2016).
Contextual, relevăm identificarea scrierior prietenului nostru, Gheorghe PETRESCU, în cataloagele Bibliotecii Naționale a României, Bibliotecii Universității Pitești, Bibliotecii Județene”Dinicu Golescu”Argeș,ori integrate colecțiilor tematice, din principalele licee și grupuri școlare, urbane sau rurale. Sunt folosite pentru pregătirea tinerilor profesori, studenților, masteranzilor, elevilor, participanților la diverse concursuri graduale, dar și de persoane care doresc să rezolve, pasional, probleme matematice cu dificultate sporită.
Acum, în 2018, când sărbătorim Centenarul Marii Uniri, dar și cinci decenii de la acordarea calității municipale reședinței Argeșului(1968), avansăm Rectoratului Universității Pitești, respectiv Decanatului Facultății de Științe, propunerea ca principalul amfiteatru, folosit pentru pregătirea matematicienilor, să primească eponimia Gheorghe D. PETRESCU, fotografia renumitului dascăl onorând, totodată, Galeria profesorilor de elită ai instituției noastre academice.
Prin asemenea simboluri cotidiene, înnobilăm devotații profesiilor tutelare!
Pitești, 2 aprilie 2018
PETRE POPA
În mai 2018, cartea: ”PITEȘTI. PORTRETE
POSTUME PENTRU PRIETENI”
