Continuăm serialul intitulat Portrete postume pentru prieteni, putând semnătura profesorului universitar dr. Petre Popa, inaugurat, de publicația noastră, în săptămâna 11–17 ianuarie 2016, atunci când s-au prezentat cititorilor detalii referitoare la juristul Silvestru D.Voinescu (1935 – 2005), director emblematic al Bibliotecii județene Dinicu Golescu Argeș (1964 – 2004). În etapele următoare, autorul a reevaluat, succesiv, importante figuri publice, din acest areal, precum: biologul Radu Stancu (1937 – 2008); muzeologul Iulian Ilie – Rizea (1934 – 1996); istoricul Valeriu–Florin Dobrinescu (1943 – 2003); universitarul Constantin I.Dumitrescu (1936 – 1980); inginerul Ion C.Vasiliu (1936 – 2000); actorul Constantin Zărnescu (1931 – 2003); profesorul Ion M.Dinu (1920 – 2009); inginerul Gheorghe Poțincu (1933 – 2002); inspectorul școlar Marian Stoica (1937 – 2012); preotul Marin Drăgușin (1929 – 2014); managerul Sava Costache (1928 – 1998).
După cum s-a precizat editorial, evocarea unor personalități, o dată pe lună, prin săptămânalul Atitudine în Argeș, se raportează la trei criterii distincte: ziua lor de naștere; faptele perene, care le definesc activitatea autumă; consemnarea în Enciclopedia Argeșului și Muscelului, postată pe internet: www.atitudineinarges.ro. Rubrica are caracter deschis, promovează voluntariatul intelectual, nu incumbă conotații politice, finalizare preliminată (20 mai 2018), prin gruparea acestor eseuri într-un volum, purtând titlul serialului, dedicat evenimentului aniversar: Pitești – 630. Partener media, săptămânalul Atitudine în Argeș, director fondator, Spiridon Voinescu, tehnoredactor, ing.dr.Adrian Mestecăneanu.
Pentru ianuaruie 2017, calendarul sinoptic înscrie, convergent spațiului geografic tradițional și principiilor enunțate, specialiști veritabili, apropiați proiectelor semnatarului paragrafelor următoare, precum: Ion Alexandrescu (inginer); Marin Bădescu (profesor); Mircea Iancu (farmacist); Emil Lerescu (compozitor); Victor Mărtoiu (medic); Gheorghe Nicolae (manager); Nicolae Tunaru (inginer). Dar, istoricul Petre Popa ne propune evocarea arhitectului Nicolae ERNST (1939 – 2005), magistrul urbanismului argeșean.
IANUARIE – ÎNCEPUT ȘI SFÂRȘIT DE CAPITOL
La 1 ianuarie 2017, Nicolae ERNST, unul dintre talentații arhitecți români contemporani, ar fi celebrat 78 de ani! Rânduiala a făcut, însă, ca duminică, 2 ianuarie 2005, să pornească spre Lumea umbrelor, ducând cu sine, la vârsta celor șase decenii și jumătate împlinite, povara renumelui. Se odihnește, acum, în Cimitirul din Curtea de Argeș. Prin urmare, simbolic, luna ianuarie a fost, pentru Nicolae ERNST, începutul și sfârșitul capitolului vieții sale terestre!
S-a născut, așadar, la 1 ianuarie 1939, în localitatea Vulcan, din județul Trei-Scaune, astăzi, județul Brașov, dovedind, de timpuriu, talent pentru desen, caligrafie, geometrie, arte vizuale. Înțelegându-i menirea, familia și dascălii școlii gimnaziale l-au îndrumat să urmeze, la București, Liceul de Arhitectură, finalizat cu succes (1956), apoi, Institutul de Arhitectură Ion Mincu, seria 1964. Timp de patru ani (1964 – 1968), se exprimă, promițător, la direcția specializată din Brașov.
Ulterior, optează, inclusiv familial, pentru stabilirea dincoace de Carpați (1968). Era etapa când așezarea natală, Vulcan, număra, statistic, 6300 de cetățeni, metropola Brașov avea peste 180000 de locuitori, iar orașul Pitești, proclamat municipiu prin Legea Nr.2, din 16 februarie 1968, contura marile platforme industriale Est, Nord, Sud, precum și importante cartiere, demografia însumând, aproximativ, 115000 de rezidenți. Contextual, evidențiem integrarea arhitectului Nicolae ERNST în eșantioanele redutabililor, veniți, spre Argeș – Muscel, din Bicaz, Brașov, Cisnădie, Onești (1966 – 1970), cărora le datorăm influențe notabile privind evoluția energeticii, construcțiilor de mașini, chimiei, industriei ușoare, urbanisticii moderne , pe aceste locuri. Sociologii, istoricii, economiștii, alți analiști ai fenomenului, acceptă asemenea realitate, reprezentând o nouă fațetă a legăturilor permanente dintre provinciile tradiționale autohtone.
Dinamica relevată în 1968, de municipiul Pitești, îl capacitează pe tânărul arhitect, spre beneficiul urbei noastre, dar și al apropiaților săi. Vreme de un deceniu (1968 – 1977), contribuie la creșterea prestigiului Institutului de Proiectare Argeș, numit, frecvent, Direcția de Sistematizare, Arhitectură și Proiectarea Construcțiilor/DSAPC, elaborează documentații pentru edificii reprezentative din Pitești, Curtea de Argeș, Râmnicu Vâlcea, călătorește în Europa, obține premii naționale și continentale, participă la reuniuni tematice, asimilează noutățile domeniului, practicate, mai ales, în Occident, acceptă sugestii colegiale, este receptiv la solicitarea forurilor administrative privind conservarea tradițiilor locale și diversificarea expertizei acumulate, anterior, de alți profesioniști.
PRIMUL MARE PROIECT DE SUCCES: HOTELUL MUNTENIA II, PITEȘTI
Zona centrală a reședinței Argeșului este dominată, după 1976, prin fizionomia Hotelului Muntenia II /Turnul, edificat conform planurilor arhitectului Nicolae ERNST. A fost și rămâne un succes notoriu! Pentru informarea cititorilor, Complexul hotelier Muntenia s-a realizat în două etape. Corpul A/Bara datează din 20 noiembrie 1970 (inaugurare, primarul Alexandru Popescu), cele șase niveluri, proiectate de Laurian Mina, ridicându-se sub coordonarea șefului șantierului, Ion Amuzescu. Ocupă terenul pe care s-au aflat, anterior, Hotelul Splendid, Restaurantul Victoria, Tipografia Voiculescu.
Mult mai renumit este, însă, Corpul B/Turnul, având subsol, parter, mezanin și 12 etaje, proiect emblematic pentruâ Nicolae ERNST, elaborat (1974–1975) împreună cu inginerul Eugeniu Dumitrache (rezistență). Investiția de stat, beneficiar, Oficiul de Turism Argeș, director, Ion Coman, s-a executat (1975–1976) prin Trustul de Construcții Argeș, director, Constantin Olteanu (1929–2005), șeful șantierului, Ion Vasiliu, prezentat, la această rubrică, în săptămâna 27 iunie–3 iulie 2016.
Originalitatea edificiului degajă: siluetă octogonală, croită în jurul unui miez de beton armat, rezistent la seisme și trepidații stradale; plasarea pe o suprafață strictă (24x24m), obținută prin demolări minimale, între Corpul A, Bulevardul Republicii, Piața Civică Muntenia; verticalizare unicat pentru municipiul Pitești. Inaugurat la 30 aprilie 1976 (lider al județului, Ion Dincă), Hotel Muntenia II/Turnul oferea 180 de camere, 350 de locuri, numeroase anexe, terasă superioară circulabilă, cu vizualizare spre toate punctele cardinale, multiple facilități pentru turiștii autohtoni și străini. Sălile de protocol au găzduit vizite la cel mai înalt nivel, din: Bulgaria, Cehoslovacia, Malta, Mongolia, România etc.
Spre evocarea memoriei prietenilor noștri, Nicolae ERNST și Ion Vasiliu, sursele informale generaliste despre Pitești, tipografiate sau electronice, prezintă, constant, imaginea acestui hotel, considerat, încă din timpul vieții lor, puncte de interes geografic, rutier, tehnic, arhitectural.
NICOLAE ERNST – ARHITECT ȘEF AL MUNICIPIULUI PITEȘTI
Prin acordarea statutului de municipiu (16 februarie 1968), schema reședinței Argeșului prevedea, expres, instituirea funcției de arhitect–șef, având atribuții speciale privind: extinderea vetrei tradiționale metropolitane: sistematizarea comunelor periurbane Bascov, Bradu, Colibași, Mărăcineni, Ștefănești; regândirea căilor de acces dinspre București, Craiova, Drăgășani, Rânicu Vâlcea, Curtea de Argeș, Câmpulung. După evenimentele din decembrie 1989, așezările conexe vor părăsi această structură, raportată la anul 1968, dar, plusurile acumulate, vreme de peste două decenii, au favorizat, printre altele, transformarea localităților Colibași/Mioveni și Ștefănești, în orașe.
Noul departament municipal a fost condus, succesiv, un sfert de veac, de cunoscuții arhitecți: Ion V.Popescu (1968–1973); Gheorghe Iliuță (1973–1977); Nicolae ERNST (1977–1993). Este perioada când au intrat în funcțiune mari capacități productive, s-au construit principalele cartiere rezidențiale, perimetrul central se definea după alte criterii, sistemul radial terestru era gândit funcțional, urban și rural, pentru aproximativ 200000 de locuitori. Deciziile majore ale forurilor competente subsumau, obligatoriu, acordul arhitectului – șef municipal, precum și acceptul consiliului științific, din Institutul de Proiectare Argeș.
Așadar, Nicolae ERNST a fost arhitect – șef al municipiului Pitești într-o etapă cardinală pentru istoria noastră contemporană (1977 – 1993)! După succesul proiectului său, respectiv Hotel Muntenia II, va gestiona, de pe treptele superioare ale podiumului, cerințe pluraliste, emise de reprezentanții statului, ai organizațiilor sectoriale și asociațiilor patronale, ori, în vederea recuperării proprietăților individuale. De-a lungul celor 16 ani, concluziile oficiale, semnate de Nicolae ERNST, sunt parafate, cu deosebire, prin girul primarilor: Valeriu Nicolescu, Manole Bivol, Nicolae Zevedei, Ion Dumitrescu, Tudor Pendiuc.
RECONFIGURAREA CLĂDIRII TEATRULUI DIN PITEȘTI
În memoria colectivă, arhitectul Nicolae ERNST rămâne, inclusiv pentru elaborarea proiectului modernizării Teatrului Alexandru Davila Pitești (1977–1979). Așa cum precizează studiul său preliminar, construcția inițială se ridicase, în 1910–1914, după planurile arhitectului Alexandru Clavel (1877–1916), la sugestia primarului Nicolae Gh. Dumitrescu (1857-1948), fiind folosită, timp de aproape o jumătate de secol, pentru adunări comunale și baie publică. Ulterior (1952–1955), erau modificate structura de rezistență, fațada, interioarele, iar edificiul se dedica, exclusivist, prestațiilor scenice. Dacă în primii ani după instituționalizare (1949–1956), Teatrul din Pitești avea, la sediul principal, numai Secția Proză, treptat, activitatea s-a diversificat prin secțiile Estradă și Folclor, ritmicitatea spectacolelor crește vizibil, reprezentațiile dobândesc anvergură, numărul actorilor și participanților la diferite manisfestări devine tot mai mare. Se impunea, așadar, reconfigurarea clădirii tradiționale, proiectarea fiind adjudecată de personalitatea evocată, prin intermediul Direcției de Sistematizare Argeș.
Comparativ cu designul exterior precedent, arhitectul Nicolae ERNST a transformat imobilul Teatrului Alexandru Davila Pitești într-o emblemă modernă a reședinței noastre seculare, conferind valențe superioare perimetrului virtual. Totodată, in interior, păstrând stilul clasic al sălii mari și scenei, a creat noi spații pentru foaier, sala mică (125 de locuri), agenție, repetiții, alveole expoziționale, birouri, garderobă. Ambiental, există, astăzi: Fresca Sud (orientată spre sediul municipalității, Fântâna muzicală, Galeria de Artă); Fresca Nord (unde s-a amenajat Muzeul Teatrului); Studio 125 (practic, un nou etaj funcțional).
Concretizarea ideilor arhitectului Nicolae ERNST, s-a datorat colaborării de excepție cu: șeful șantierului, inginerul Dumitru Gherăsoiu (1933–2016); regizorii Liviu Ciulei și Constantin Dinischiotu; artistului plastic Sorin Ilfoveanu; actorii Ion Focșa, Constantin Zărnescu, Dumitru–Dem Niculescu; juristul Radu Baltazar.
STUDIU DE AMPLASAMENT PENTRU ROTONDA GOLEȘTILOR
După cum este cunoscut, în localitatea Golești, apropiată municipiului Pitești, ființează, convergent conacului tradițional, Muzeul Viticulturii și Pomiculturii din România. Inventarele existente au fost completate, în 1988, prin amenajarea rotondei militanților progresiști ai secolului XIX, aparținând familiei paternale: Radu Golescu/Banul; Gheorghe / Iordache Golescu; Ștefan C. Golescu; Nicolae C. Golescu; Radu C. Golescu; Alexandru C. Golescu / Albu; Alexandru G. Golescu / Arăpilă; Carol Davila; Nicolae Bălcescu. Este vorba despre nouă busturi (0,80m înălțime), executate, din piatră de Viștea (Cluj), la Institutul Nicolae Grigorescu București, Clasa Paul Vasilescu, inițiativă suprapusă extinderii Memorialului de Război Mateiaș (1979-1984), precum și aniversării Pitești–600 (20 mai 1988).
La rugămintea noastră, arhitectul Nicolae ERNST a realizat: studiul de amplasament al sculpturilor în parcul Conacului Goleștilor; schițele traveelor pe care se profilează chipurile citate mai sus; motivarea poziționării rotondei, față de bustul cărturarului Constantin/Dinicu Golescu, fixat cu ani în urmă, pe aleea principală. Conceptul din 1988 este apreciat ca fiind o soluție viabilă, conferă luminozitate mentorilor, apropiindu-i, simbolic, de vizitatori. Astăzi, sunt transpuși în colecții fotografice, pliante promoționale. Maniera tratării figurative, opțiune a studenților-diplomați, renumele celor imortalizați, conceperea rotondei, sunt comparabile cu amenajările tematice de la Blaj și Alba Iulia.
Dezvelirea Rotondei (27 noiembrie 1988) a permis semnatarului acestor paragrafe, având calitatea de președinte al Comitetului pentru Cultură Argeș, să adreseze mulțumiri publice plasticienilor, arhitectului Nicolae ERNST, istoricilor Vasile Novac, Iulian Ilie – Rizea, Sebastian Tudor, rectorului Vasile Drăguț, actorilor ce au întruchipat revoluționarii pașoptiști, constructorilor Șantierului Valea Mare (Ștefănești), implicați voluntar în finalizarea demersului prezentat. Concluziv, Aleea personalităților din Câmpulung și Rotonda Goleștilor sunt, în egală măsură, atracții turistice, repere existențialiste, locuri de reverie, favorabile cunoașterii unor valoroși predecesori.
NICOLAE ERNST ȘI SIMFONIA LALELELOR
Una dintre cărțile de vizită, tradițională pentru municipiul Pitești, este Expoziția dendro-floricolă națională Simfonia lalelelor, organizată anual, prima ediție desfășurându-se în incinta Casei Sindicatelor (6–9 mai 1978). Inițiativa, datorată inginerului Ilarie Isac, doctor în științe agricole, directorul Institutului de Pomicultură Mărăcineni, a presupus eforturi graduate permanente din partea experților Administrației Serelor și Parcurilor Pitești, conducerii Primăriei Pitești, altor factori cooperanți.
În istoria Simfoniei, arhitectul Nicolae ERNST ocupă un loc binemeritat! Devenise, așa cum s-a precizat mai sus (1977), coordonatorul serviciului municipal de profil, atribuții exercitate, cu pasiune și rigoare, până spre mijlocul anului 1993. Cooptat în comandamentul reuniunii, a conceput, de fiecare dată, grafica mijloacelor vizuale, intersectate promovării primelor 16 ediții ale Simfoniei, respectiv: efigie, afișe, panouri stradale, invitații, programe, diplome, plachete, trofee. Varietatea schițelor este proverbială, panoplia motivează sensuri formative, inclusiv ecologiste, culorile nuanțează deductibilități, iar dimensiunile uzitate sunt pretabile arhivării.
Detalii relevante, suprapuse contribuției sale la perenitatea acestei manifestări, regăsim în volumele autorului Mircea Pungoci, multă vreme inginer – șef al Domeniului Public Pitești, participant la pregătirea și derularea tuturor edițiilor. Muzeul Simfoniei va etala, ca piese fundamentale, exponate purtând sigla arhitectului – șef Nicolae ERNST, ceea ce reprezintă un gest colegial, din partea unor confrați care l-au stimat și respectat ca atare!
PROIECT NEFINALIZAT: MONUMENTUL REPREZENTATIV AL EROILOR DIN PITEȘTI
La 20 mai 1988, reședința Argeșului consemna șase secole de la prima atestare documentară scrisă, hrisovul purtând nimbul voievodului Tării Românești, Mircea cel Bătrân (1386–1418). Programul aniversar, conturat încă din 1979, de cel care vă relatează, având, atunci, funcția de viceprimar, s-a referit, distinct, la posibilitatea edificării monumentului reprezentativ al eroilor din Pitești. Conveneam, cu arhitectul – șef, Nicolae ERNST, asupra unui loc special: triunghiul format, urbanistic, prin unirea Bulevardului Eroilor cu Strada Stadionului, astăzi, Nicolae Dobrin. Ideea, acceptată, în principiu, de superiori, este și acum un proiect nefinalizat!
Cu toate că, din 1988, au trecut aproape trei decenii, planurile elaborate de arhitectul Nicolae ERNST își păstrează valabilitate! Preconiza un obelisc, așadar, pe verticală, având elemente colaterale, întregul ansamblu comemorativ rezonând atât cu panoramarea spre zona centrală, cât, mai ales, prin cardinalitate cu Cimitirul Eroilor, plasat adiacent (1920). Diferența de nivel permite amenajarea, la demisol, a unui punct muzeal, etalând, printre altele, urne cu pământ din așezările interne și externe, unde s-au remarcat, prin lupte, ostașii municipiului. Cauza pentru Monumentul din triunghi, obiectiv patriotic, aflat permanent pe masa de lucru a prietenului nostru, Nicolae ERNST, se poate relansa, decident, prin subscripție publică, onorând, astfel, Centenarul Marii Uniri (1918–2018). Precizăm faptul că, reamplasarea, într-o poziție mult mai favorabilă a monumentelor dedicate eroilor din fostele comune Prundu și Găvana, localități integrate, postbelic, reședinței Argeșului, s-a făcut tot după proiectele arhitectului – șef, Nicolae ERNST (1981, respectiv 1983).
În 1993, prietenul nostru se desparte de Primăria Pitești, deschide un atelier privat la Curtea de Argeș, temporar fiind și salariatul Inspectoratului Județean pentru Cultură (1995–1997).
NOMINALIZĂRI AUTUME ȘI POSTUME ÎN CRONICA URBEI
Bibliografia României cuprinde numeroase titluri referitoare la Pitești, multe dintre cele apărute după 1970 amintind inclusiv numele arhitectului Nicolae ERNST. Bunăoară, împreună cu juristul Silvestru D. Voinescu și profesorul Paul Dicu, ori alături de alți colaboratori, identificați prin descifrarea casetelor tehnice, l-am nominalizat, distinct, în volumele: Pitești 600–Memento (1983), paginile 153, 157; Pitești.Ghid de oraș (1985), paginile 56, 94; Pitești. Studii și comunicări (1986), pagina 324; Istoria municipiului Pitești (1988), pagina 309; Pitești. Tradiție și contemporaneitate (2008), pagina 230; Pitești 620 – Memento (2008), paginile 229, 236, 237.
Reprezentativ este textul din Enciclopedia Argeșului și Muscelului, II (2010), pagina 82, aprecierea esențializată, referitoare la arhitectul Nicolae ERNST, purtând semnătura redactorului de rubrică, arhitectul Alexandru Mulțescu (A.I.M.). Este listat, totodată, alături de soția sa, arhitecta Emilia Ernst, precum și de fratele acesteia, arhitectul Pompiliu Soare. Spiritul familial a fost benefic Cetății! Sunt speranțe privind realizarea unui volum distinct, consacrat arhitecților și constructorilor din Argeș-Muscel!
Competențele arhitectului Nicolae ERNST s-au manifestat antum, în breaslă, prin intermediul Uniunii Arhitecților din România (1964 – 2005), filialele Brașov, apoi, Pitești, și Ordinul Arhitecților din România, Filiala teritorială Argeș (2001 – 2005), președinte actual, arhitectul Eugeniu Ivănescu, secretar executiv, Iuliana Liliana Coroș. Postum, este identificat în Registrul Urbaniștilor din România.
Pentru Pitești-630 (2018), sugerăm Consiliului Local și Primăriei Pitești fixarea unor plăci de marmură pe fațada clădirilor edificate după proiectele arhitectului Nicolae ERNST, având consemnări adecvate. Vom perpetua, astfel, numele cunoscutului intelectual, care, prin realizările sale, a înnobilat finalul secolului XX. Inițiativa, având ca suport reglementări legislative în domeniu, se poate generaliza!
PETRE POPA
Pitești, 27 decembrie 2016
pentru februarie 2017: Constantin OLTEANU
Click AICI pentru mai multe fotografii
